WW2,Sharphooter,Vassili Zaitsev,Arme de foc

[phv014]

TOP 10 lunetisti din istorie:
10. Thomas Plunkett
Un soldat irlandez din armata britanica. Si-a facut locul in top pentru ca a reusit sa ucida un important general francez al acelor vremuri. Intr-o batalie din 1809, Plunkett l-a impuscat pe general de la o distanta de 600 de metri. Avand in vedere cat de putin precise erau pustile in acele vremuri, nu existau decat doua posibilitati: ori irlandezul era un tintas absolut fabulos, ori avea un noroc fantastic.
Plunkett a aratat ca e vorba de prima varianta. Si-a reincarcat arma si a tras si in maiorul care venise in ajutorul generalului. L-a nimerit si pe acesta. Ca termen de comparatie, soldatii britanici erau antrenati sa nimereasca inamicul de la 50 de metri. Irlandezul a nimerit la o distanta de 12 ori mai mare. De doua ori.
9. Sergentul Grace
Pe data de 9 mai 1864, sergentul Grace, din armata Confederata, a reusit o lovitura incredibila. In batalia de la Spotsylvania tinta sa era generalul John Sedgwick, de la o distanta de aproape 1 km. Inca de la inceputul luptei, tragatorii confederatii i-au fortat pe soldatii unionisti sa se adaposteasca. Generalul insa a refuzat sa faca acelasi lucru, urland la oamenii sai: “N-ar putea nimeri nici o turma de elefanti de la distanta asta”. Cateva secunde mai tarziu sergentul Grace l-a impuscat chiar sub ochiul stang.
8. Charles ‘Chuck’ Mawhinney – 103 victime confirmate
S-a inrolat in Marina Americana in 1967 si a participat la razboiul din Vietnam. In doar 16 luni ucisese 103 soldati inamici si mai are inca 216 victime probabile. Cand a intrat in rezerva nu a povestit nimanui despre faptele sale de arme si a iesit din anonimat doar cand s-a scris o carte despre el. Citatul lui favorit: “Nu-mi spuneti niciodata ca e periculos sa vanezi lei sau elefanti: ei nu trag in tine”.
7. Rob Furlong
Fost caporal in armata canadiana, detine recordul pentru lovitura de la cea mai mare distanta din istorie: 2.430 metri. S-a intamplat in 2002, in timpul Operatiunii Anaconda. Echipa sa se confrunta cu 3 militanti Al-Qaeda. Primul foc l-a ratat, al doilea l-a nimerit in rucsac, iar al treilea “direct hit”. Trei secunde ii ia glontului sa ajunga la tinta de la acea distanta.
6. Vasily Zaitsev – 242 victime confirmate
Este cel mai popular lunetist din istorie, multumita filmului “Enemy at the Gates”. Nu tot ce e in fictiune e insa si adevarat. Iata povestea lui reala.
Era un functionar in Marina Sovietica, si s-a oferit voluntar pentru razboiul decisiv din Stalingrad. A infiintat acolo o scoala de lunetisti, iar soldatii antrenati de el au peste 3.000 de victime la activ. Zaitsev are in “palmaresul oficial” 242, dar numarul real este mai apropiat de 500.
5. Ludmila Pavlicenco – 309 victime confirmate
In iunie 1941, la data invaziei naziste, Ludmila avea doar 24 de ani. A fost printre primii voluntari. A luptat in principal in Ucraina si a avut 309 de victime confirmate. Dintre acestea, 36 erau lunetisti inamici.
4. Francis Pegahmagabow – 378 victime confirmate, peste 300 inamici capturati
Decorat de trei ori si ranit grav de doua ori, a fost un cercetas si un lunetist-expert, creditat cu 378 germani ucisi si peste 300 capturati. Razboinicul Ojibwa din fortele canadiene nu s-a multumit doar cu atat: a fost medaliat si pentru transmiterea de mesaje sub foc de artilerie si pentru misiuni de salvare. Intors acasa dupa finalul primului razboi mondial, a intrat total in anonimat.
3. Adelbert F. Waldron   - 109 victime confirmate

Detine recordul de cel mai mare numar de victime confirmate dintre lunetistii americani. Ce il face insa special e insa incredibila sa precizie. In timpul unei patrulari cu o salupa de razboi, echipa sa a fost atacata de vietnamezi. Sergentul Waldron l-a impuscat pe lunetistul inamic aflat intr-un copac la 900 de metri distanta cu primul glont. Si a facut-o din mers!
2. Carlos Norman Hathcock II – 93 victime confirmate
Armata vietnameza a ajuns sa puna o recompensa de 30.000 $ pe capul sau, in conditiile in care pentru un lunetist American obisnuit aceasta era sub 10$. Hatchcock a reusit una dintre cele mai faimoase lovituri din istorie, chiar impotriva unui lunetist inamic trimis special sa-l execute. Cand a vazut o reflexie a luminii pe luneta vietnamezului, a tras instantaneu, direct prin luneta acestuia.
Poreclit “Pana Alba” pentru ca avea tot timpul una la palarie, si-a scos-o pentru o singura misiune. Una pentru care s-a oferit voluntar si pentru care a primit informatii de-abia dupa ce a acceptat-o. S-a tarat timp de 4 zile si 3 nopti, fara sa doarma, cm cu cm, pe o distanta de 1,5 km, pentru a impusca un general vietnamez. Misiunea a fost indeplinita.
1. Simo Häyhä – 705 victime confirmate
Supranumit “Moartea Alba”, a fost un soldat finlandez participant in “razboiul de iarna” dintre Finlanda si Rusia. Häyhä a indurat geruri de peste -40 de grade, dar in mai putin de 100 de zile are 505 victime confirmate, dar cifrele neoficiale spun ca a deposit lejer 800. In plus, mai are si 200 de inamici ucisi cu un pistol semi-automat.
Dar modul in care a reusit asta e absolut fantastic la randul sau. A facut-o de unul singur, colindand timp de 3 luni si impuscand rusi non-stop. Cand au aflat de el, sovieticii au trimis un “counter-sniper”, apoi o echipa intreaga. Nu s-a intors nimeni. Au trimis un batalion, au ordonat si focuri de artilerie, dar degeaba: nu l-au gasit.
Era imbracat complet in alb, folosea diverse trucuri pentru a-si imbunatati precizia, tinea inclusiv zapada in gura cand se pregatea de foc, pentru a nu scoate aburi si a-si deconspira pozitia.
Pana la urma, un glont ratacit l-a nimerit in falca pe 6 martie 1940. A fost gasit inconstient, dar nu a murit. Sapte zile mai tarziu si-a revenit. A trait pana in 2002.

[Infernoking]

Infanteria din al Doilea Război Mondial

-Infanteristi germani la atac
 

-Infanterist britanic cu pusca mitraliera Bren


-Infanteristi germani cu aruncator anti-tanc Panzerschreck


-Infanteristi americani


-Adapostul unui infanterist american


-Infanterist german cu pusca de asalt Stg 44

[Infernoking]

Arme si echipamente militare folosite in al doilea razboi mondial

-Racheta V2, una dintre cele mai sofisticate arme de atunci, folosită de Hitler în atacurile asupra Marii Britanii.

#Racheta cântăreşte peste 14 tone şi poate zbura cu aproximativ 3.500 de kilometri pe oră.Este vorba de racheta V2, una dintre cele aproximativ 1.500 de astfel de rachete folosite în ultimele luni ale războiului, pentru uciderea a mii de persoane şi incendierea mai multor oraşe şi porturi din Europa. A fost descoperită după 68 de ani, îngropată în mâl în Essex.

-Vanatorul de care R-35

#R35 a fost un tanc usor de productie franceza, folosit in cel de-al doilea razboi mondial. Proiectat la mijlocul anilor 1930, a fost folosit pe scara larga de armata franceza in primele etape ale conflictului.
#In serviciul armatei romane, tancul R35 a avut o istorie interesanta. Ca urmare a eforturilor de inarmare din anii 1930, 40 de tancuri au fost vandute Romaniei de catre Franta. In urma capitularii Poloniei, 34 de tancuri R35 nou-noute au intrat in posesia Armatei Romane, echipajele acestora preferand internarea in Romania in schimbul predarii in fata germanilor.

-Tanc românesc TACAM T-60

#TACAM T-60 (Tun Anticar pe Afet Mobil T-60) a fost un vânător de tancuri folosit de Armata Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1943 au fost transformate treizeci și patru de exemplare la Atelierele Leonida, fiind folosite materiale capturate de la Armata Roșie: șasiul era de la tancurile T-60, blindajul suprastructurii era de la tancurile BT-7, iar tunurile F-22 de calibru 76.2 mm Model 1936 erau de fabricație sovietică. Vânătorii de tancuri TACAM T-60 au fost folosiți de către Divizia 1 Blindată "România Mare" și de către Divizia 8 Cavalerie Motorizată pe Frontul de Răsărit.

[Adyasig]

Felicitari baieti

Vad ca se poate posta si altceva decit  : acuze /injurii/jigniri
Bravo !
Sunt sigur ca  stiti sa va impartasiti unii altora din cele traite,citite,auzite
O zi buna la toti.

[Hellboy]

Phv014....felicitari pentru topul impartasit,iar Infernoking...apreciez pozele postate...K+ pentru toata lumea...la mai multe!

[Infernoking]

Ziua când Stalin a început al doilea război mondial
G.K.Chesterton spunea că e nevoie de mult curaj pentru a rosti un truism. În politică, zicala scriitorului englez se verifică, ilustrativă fiind discuţia despre similitudinile dintre comunism şi nazism.
Nu există nici o diferenţă de substanţă între naţional-socialism şi comunism. În ambele cazuri, restructurarea societăţii pe baze ideologice are loc prin exterminarea sistematică a duşmanilor şi crearea unui Om Nou, rupt de trecut şi orice altă formă de loialitate, cu excepţia celei politice. Omul ideologizat renunţă la Dumnezeu, îşi reneagă naţiunea şi propriul sânge, devotându-şi viaţa regimurilor totaltiare născute din socialism.
Pentru unii, această realitate evidentă este foarte greu de acceptat. Le pare că suferinţa lor anulează orice altă suferinţă. Dacă au fost chinuţi de nazişti, crimele comuniste nu le par la fel de importante; dacă au fost persecutaţi de comunişti, li se pare exagerată discuţia despre nazism. Şi unii, şi alţii greşesc, dar acum ne interesează doar cei care neagă dimensiunea criminală a comunismului pentru că ei sunt cei mai mulţi. Dacă nazismul întâlneşte dezaprobare unanimă, comunismul a fost şi este încă apărat.
Intelectuali rasaţi şi tineri idealişti simt nevoia să facă zid în jurul comunismului pentru a-l feri de “primitivismul” anticomuniştilor “reacţionari” care nu înţeleg că viitorul necesită sacrificii, că exista accidente de parcurs sau că ideea e prea frumoasă pentru a fi abandonată. Toate astea, deşi, statistic vorbind, idealul comunist a ucis mai mulţi oameni decât orice altă idee gândită vreodată de om. Niciodată în istoria umanităţii, nu s-a mai întâmplat ca atâţia să sufere din aceeaşi cauză. Mulţi (China, Laos, Cuba, Coreea de Nord) trăiesc consecinţele ideilor comuniste, dar pentru că idealul sună atât de bine în teorie – o lume perfectă în care oamenii sunt egali şi fiecare se bucură de o viaţă tihnită -, s-a trecut adesea peste aplicarea ei.
Inevitabil, istoria suferă de pe urma acestei subiectivităţi pro-comuniste şi istoria celui de-al doilea război mondial nu face excepţia. Nenumărate cărţi şi documentare analizează aspectele existenţei sub nazism, dar despre comunismul sovietic se vorbeşte prea puţin. Graţie acestei conspiraţii a tăcerii, Holodomorul rămâne o enigmă, deşi a însemnat uciderea prin înfometare a 7 milioane de oameni, gulagul doar o idee, niciodată pe de-a întregul asimilată. Dacă Auschwitz-Birkenau trezeşte oroare, Kolîma naşte doar nedumerire.
Dacă până în război, Stânga a simpatizat, în diferite grade, cu fascismul, naţional-socialismul şi comunismul, după conflict, magnitudinea distrugerii şi milioanele de morţi au impus o reconsiderare. Fascismul şi nazismul nu mai erau frecventabile. În schimb, comunismul devenise cu atât mai atrăgător: salvase lumea de Hitler! Pentru a nu pierde nimic din aură, Stânga a încercat să dea vina pe dreapta şi s-a chinuit să convingă lumea că egalitarista şi democratica Uniune Sovietică a fost atacată pe la spate de “extrema dreaptă” nazistă. Întreaga răspundere a fost aruncată pe umerii lui Adolf Hitler. Stalin a scăpat nepedepsit, ba chiar, a fost, cumva, compătimit, fiind asemuit unei victime: liderul sovietic a fost trădat de Hitler, un nebun care şi-a propus să se lupte cu întreaga planetă. Desigur, povestea trădării hitleriste e credibilă, dar cât este ea de adevărată?
Deloc.
Pactul Ribbentrop – Molotov este, în realitate, pactul Molotov – Ribbentrop: Stalin este cel care a iniţiat înţelegerea cu Hitler, sovieticul Molotov fiind cel care i-a propus omologului său german, Ribbentrop, să semneze pactul de neagresiune. În urma sa, Stalin şi-a permis să anexeze ţările baltice, Basarabia şi Bucovina şi a atacat Finlanda de la care a smuls Karelia. Dar planurile sale erau mult mai ambiţioase.
Fost ofiţer al Direcţiei Generale de Informaţii a Ministerului Apărării din Uniunea Sovietică, Victor Suvorov a avut acces la nenumărate arhive ale statului sovietic. Pe baza lor, a scris câteva cârţi: Spărgătorul de Gheaţă, Ultima Republică, Ziua “M”. Teza principală a lui Suvorov este că Stalin a iniţiat pactul cu Hitler pentru a pregăti războiul mondial. L-a înarmat şi susţinut pe liderul nazist pentru ca acesta să intre în război cu întregul Occident, iar el să intervină ulterior, “eliberator”. Scopul lui Stalin pare de neimaginat: victoria totală a comunismului. În timp ce Hitler s-ar fi luptat cu Vestul, Uniunea Sovietică urma să declanşeze în vara lui 1941 un atac prin surprindere asupra Germaniei şi aliaţilor săi. Mobilizarea sovietică ar fi fost atât de mare, încât nici o armată de pe lume nu i-ar mai fi făcut faţă. Nici Germania nazistă, nici Franţa sau Anglia, ori poate chiar îndepărtata Americă, nu ar mai fi putut să se opună Armatei Roşii.
Pentru trădarea sa, Victor Suvorov a fost condamnat la moarte, în contumacie, dar cărţile lui rămân.

[Infernoking]

L-a crezut Stalin pe Hitler?
Putem să repetăm că Stalin l-a crezut pe Hitler – dar cei care s-au aflat în apropierea lui în acei ani nu confirmă această legendă. Nici amiralul N.G. Kuzneţov, nici mareşalul G.K. Jukov. Iar Nikita Hruşciov mărturiseşte că Stalin, după semnarea pactului de neagresiune încheiat cu Germania, a strigat bucuros că l-a înşelat pe Hitler. Pactul a fost o capcană pentru Hitler. Închipuiţi-vă că un infractor a falsificat toată noaptea o poliţă, dimineaţa urmând să o înmâneze. Este posibil ca însuşi infractorul să creadă că poliţa este autentică?
Pactul Molotov – Ribbentrop a fost născocit de Stalin pentru a începe al doilea război mondial cu mâinile lui Hitler, pentru a ruina şi slăbi Europa, inclusiv Germania. Putea Stalin să creadă în acest pact, dacă scopul iniţial al acestuia era să-l înşele pe Hitler?
Dacă nu sunteţi convinşi, să ne adresăm statisticii.
La 21 iunie 1939 Stalin avea 94 de divizii de infanterie şi vânători de munte. Exact peste doi ani, la 21 iunie 1941, avea 198 de divizii de infanterie şi vânători de munte. În afară de acestea, se făcuseră pregătirile şi se dăduse ordinul de formare a încă 60 de divizii de infanterie, care trebuiau să apară după atacurile prin surprindere şi declararea Zilei „M”.
În aceşti doi ani numărul diviziilor motorizate şi de infanterie motorizată a crescut de la 1 la 31. Numărul diviziilor de tancuri a crescut de la 0 la 61. Încă o serie de zeci de divizii de tancuri se afla în stadiul de formare, care trebuia să se încheie după declarea Zilei „M”.
Numărul diviziilor de aviaţie s-a mărit în doi ani de la 0 la 79, al corpurilor de infanterie de la 25 la 62, al regimentelor de artilerie (fără a lua în calcul pe cele antiaeriene) de la 144 la 900. Mai erau încă vreo câteva sute de regimente care se pregăteau de desfăşurare după primele atacuri ale Armatei Roşii.
Numărul corpurilor mecanizate (de tancuri) a crescut de la 4 la 29, al brigăzilor de desant aerian de la 6 la 16, al corpurilor de desant aerian de la 0 la 5, iar alte 5 urmau să fie rapid desfăşurate în Ziua M şi în următoarele zile.
Numărul armatelor din partea europeană a Uniunii Sovietice s-a mărit în doi ani de la 0 la 26.

Vreme de cincizeci de ani, comuniştii au încercat să ne convingă, că Stalin a avut încredere în Hitler. Statistica nu confirmă acest lucru. Lucrurile stau invers. Hitler l-a crezut pe Stalin şi a semnat pactul care a dus Germania într-o situaţie dificilă, de război împotriva întregii Europe şi a întregii lumi. Pactul a pus Germania în situaţia de vinovat unic al războiului.
La 19 august 1939, Stalin a început mobilizarea secretă a Armatei Roşii, după care al doilea război mondial a devenit inevitabil. Însă Hitler nu a dat atenţie evenimentelor ce se petreceau în Uniunea Sovietică. Mai înainte Stalin a început mobilizarea industriei, transportului, aparatului de stat, a resurselor umane. Hitler nu a luat asemenea măsuri în Germania.
Hitler l-a crezut prea mult pe Stalin. Avându-l pe Stalin în spate, Hitler lupta fără griji împotriva Franţei şi Angliei, aruncând împotriva acestora toate tancurile, întreaga aviaţie de luptă, cei mai buni generali şi cea mai mare parte a artileriei. În vara lui 1940, Germania a lăsat la frnontiera estică numai 10 divizii, fără nici un tanc şi fără acoperire din partea aviaţiei. Era un risc mortal, dar Hitler nu conştientiza acest lucru. În vremea aceasta, Stalin pregătea toporul.
Hitler a intuit prea târziu. Lovitura lui Hitler n-a mai putut salva Germania. Stalin nu numai că avea mai multe tancuri, tunuri şi avioane, mai mulţi soldaţi şi ofiţeri, dar îşi trecuse deja industria în regim de război şi putea produce armament în orice cantitate.
Stalin era un infractor de drept comun. La începutul secolului, sub conducerea lui Stalin şi cu participarea lui personală a fost jefuită banca din Tiflis, jaf care a uimit întreaga Europă. Pregătirea atacării Germaniei a fost lucrată de Stalin la fel de minuţios ca şi vestitul jaf.
Dar Stalin n-a reuşit să încheie mobilizarea în secret. Hitler a atacat în momentul în care Armata Roşie şi întreaga Uniune Sovietică se aflau în situaţia cea mai nefavorabilă respingerii unui atac: ele însele pregăteau unul. S-a petrecut ceea ce se putea petrece în piaţa din faţa băncii: dacă unul din paznici şi-ar fi dat seama ce se petrece, trăgea el primul…
Hitler a atacat primul şi de aceea pregătirea stalinistă de război a fost dată peste cap, transformându-se într-o catastrofă. Ca rezultat al războiului Stalin a obţinut numai Polonia, Germania de Est, Ungaria, Iugoslavia, România, Bulgaria, Cehoslovacia, China, jumătate din Coreea, jumătate din Vietnam.

[Infernoking]

ROMANIA IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
    Agravarea situatiei internationale in a doua jumatate a anului 1939 a afectat serios si tara noastra. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost primit la Bucuresti cu foarte mare neliniste, iar la 1 septembrie 1939, cand a izbucnit razboiul, Romania s-a declarat neutra. Asasinarea primului ministru Armand Calinescu de catre legionari, la 21 septembrie 1939, a complicat si mai mult lucrurile. Carol al II-lea a ordonat o represiune sangeroasa a miscarii legionare. Dupa infrangerea rapida a Poloniei, succesele militare ale Germaniei au continuat si in prima jumatate a anului 1940. Capitularea Frantei in vara anului 1940 a dus la prabusirea sistemului de aliante externe ale Romaniei. Situatia s-a agravat, deoarece Stalin s-a hotarat sa puna imediat in aplicare planul de anexari teritoriale pe seama statelor invecinate. Ungaria si Bulgaria, apropiindu-se mai devreme de Germania, sperau sa obtina si ele modificarile teritoriale pentru care facusera multa propaganda.
    In primavara anului 1941 Romania a refuzat sa participe la agresiunea nazista contra Iugoslaviei si Greciei. La finele lui 1941 si inceputul anului urmator a intervenit starea de razboi cu Marea Britanie, Statele Unite ale Americii si aliatii lor, pe fondul participarii tot mai intense a tarii noastre la Razboiul din Rasarit. Romania lua parte la razboi pentru a obtine eliberarea teritoriilor romanesti ocupate in 1940 de catre sovietici. La 30 noiembrie 1941, guvernul britanic a adresat, prin intermediul legatiei sale de la Bucuresti, un ultimatum autoritatilor antonesciene, prin care cerea ca, pana la 5 decembrie, sa opreasca operatiile militare pe frontul impotriva U.R.S.S. In raspunsul sau Ion Antonescu a reamintit Londrei ca, prin participarea sa la razboi, Romania urmarea doar « legitima aparare in fata agresiunii ruse inceputa in 1940 ». La 6 decembrie 1941 a intervenit starea de razboi intre Romania si Marea Britanie. Intr-o scrisoare, Ion Antonescu afirma ca « Romania primeste aceasta provocare, avand credinta nazdruncinata ca luptand impotriva comunismului slujeste nu numai crezul national…dar… civilizatia insasi de care Marea Britanie nu poate fi straina ». Intre 8 si 11 decembrie 1941 i-au declarat razboi tarii noastre si Canada, Noua Zeelanda, Australia, Uniunea Sud-Africana. La insistentele Germaniei, Romania a declarat razboi Statelor Unite ale Americii la 12 decembrie 1941, dar raspunsul american nu a survenit decat in iunie 1942.
    La 12 iunie 1941 generalul Ion Antonescu a fost invitat de Hitler la Munchen, unde i s-a prezentat planul de operatii militare Barbarossa, ce avea drept scop distrugerea Uniunii Sovietice. La 22 iunie 1941 Romania a luat parte, alaturi de Germania si aliatii sai, la atacul contra statului sovietic. La chemarea lasata de general : « Va ordon : treceti Prutul ! », armata romana a intrat in razboi pentru a readuce la trupul tarii provinciile smulse de sovietici in vara tragica a anului 1940 – Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Hertei. Pe frontul de sud actionau Armata a 3-a Romana (generalul Petre Dumitrescu) si Armata a 4-a Romana (generalul Nicolae Ciuperca) alaturi de Armata 11 germana, comandata de generalul Eugen von Schobert. Au mai participat Aeronautica cu 672 de avioane si Marina Militara cu 39 nave de lupta.
    Avand ca soport dorinta de a-I elibera pe fratii din Basarabia si Bucovina de Nord, militarii romani au luptat cu eroism, asa incat, in 5 iulie 1941, a fost eliberat orasul Cernauti, iar la 16 iulie, orasul Chisinau. In aceste lupte armata noastra a inregistrat 4 112 morti, 12 120 raniti si 5 506 disparuti. La 27 iulie 1941 teritoriile romanesti rapite de U.R.S.S. au fost reintegrate in granitele Romaniei, armatele noastre atingand linia Nistrului pe toata lungimea granitei.
    Dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord, s-a pus intrebarea : « Pana la Nistru sau si dincolo ? » La 18 iulie 1941, Iuliu Maniu, presedintele Partidului National Taranesc, dupa ce aprecia actiunile armatei romane pana la Nistru si-l asigura pe generalul Ion Antonescu de recunostinta « vesnica » a tarii, specifica : « Trebuie sa crutam armata noastra pentru scopurile noastre romanesti, care sunt multe si mari si de tragica actualitate pentru foarte apropiate vremuri ».
    La 6 august 1941, in cadrul intrevederii cu Ion Antonescu de la Berdicev (Ucraina), Hitler I-a cerut ca Armata Romana sa actioneze pe directia Odessa – Peninsula Crimeea. Totodata, a incredintat Romaniei administratia Transnistriei. La 21 august Ion Antonescu a fost ridicat la gradul de maresal al Romaniei. Fortele miliate romanesti au desfasurat, ulterior, lupte grele la Odessa, in Crimeea si Caucaz. In confruntarile de la Odessa, Armata a 4-a Romana a pierdut aproape 18 000 soldati, a inregistrat cca. 11 400 disparuti si 63 300 raniti. Orasul a fost cucerit la mijlocul lunii octombrie 1941, dupa care unele unitati au fost retrase in tara pentru refacere. In iulie 1942 a fost cucerit Sevastopolul.
    La 25 iunie 1942, Rene Wech, ministrul Elvetiei la Bucuresti, aprecia ca pierderile armatei romane in Rasarit erau de 6 000 ofiteri, 2 600 subofiteri si 149 000 soldati, din care 70% erau totusi recuperabili. In cadrul inclestarii de la Stalingrad (iulie 1942 – februarie 1943), 26 divizii romanesti au luptat alaturi de fortele Axei. Ele au inregistrat insa grave pierderi – 156 000 morti, disparuti si prizonieri. Armata a 3-a Romana s-a aflat in incercuire alaturi de trupele germane, italiene si maghiare. In anii 1943 – 1944, fortele romane au sustinut, in continuare, lupte grele in Cuban, pentru apararea Crimeei si Basarabiei.
    Continuarea razboiului dincolo de Nistru a complicat si relatiile cu Anglia si Statele Unite ale Americii cu care Romania a intrat in stare de razboi in decembrie 1941 si respectiv iunie 1942. Desi Antonescu a declarat ca nu se afla in razboi decat cu Rusia, antrenarea tarii dincolo de Nistru a avut consecinte grave pentru poporul roman, atat in momentul razboiului cat si in perspectiva. In martie 1944, trupele rusesti au atins Nistrul, iar la inceputul lunii aprilie au patruns in nordul Moldovei. Pana la aceasta data Romania pierduse deja aproape 1 million de oameni in razboi. Era evident ca Germania nu mai putea castiga razboiul, iar Romania trebuia sa gaseasca solutia salvarii sale.

[Infernoking]

Tratativele diplomatice pentru iesirea tarii din razboi si alaturarea la coalitia Natiunilor Unite Antifasciste
    Soarta Romaniei in conditiile unui razboi de asemenea proportii a preocupat fortele politice romanesti, atat cele din opozitie cat si pe maresalul Ion Antonescu. Liderii partidelor national-taranist si liberal se aflau inca in vara anului 1941 in contact cu britanicii din Orientul Mijlociu, iar maresalul, pe langa promisiunile facute lui hitler ca va merge pana la capat cu Germania, nu a exclus eventualiatea iesirii Romaniei sin razboi.
    Cu iesirea lui Ion Antonescu, ministru de externe Mihai Antonescu a contactat pe diplomatii italieni, propunand o « Axa latina » care sa se opuna Reichului german. Incepand cu august 1941 si pana in ianuarie 1943, ministrul de externe roman a insistat pe langa G. Ciano, omologul sau ialian, sa incheie, separat, pace cu puterile occidentale. Planul n-a fost agreat de Mussolini, iar Ciano a fost schimbat din functie. Atentia s-a indreptat atunci spre tarile neutre, incercandu-se contacte directe cu reprezentantii deplomatici occidentali. Mihai Antonescu a sondat « terenul » la Berna, Vatican, Lisabona, Madrid, Ankara. Aceste tatonari erau sortite esecului, deoarece S.U.A. si Anglia hotarasera, in ianuarie 1943, cu ocazia Conferintei de la Casablanca, sa nu angajeze negocieri cu statele Axei si satelitii lor, ci sa le impuna formula « capitularii neconditioane », o formula care va contribui la abandonarea Estului european in zona de influenta sovietica. De altfel, englezii, luand act de actiunile diplomatice ale Romaniei, au recomandat ca, aceste contracte sa fie facute, in primul rand, cu U.R.S.S., cea mai interesatain iesirea romanilor din Axa. De acum inainte, negocierile noastre se vor lovi de aceasta « formula » ce includea prioritatea Moscovei, stiindu-se bine care era pozitia lui Stalin privind frontierele noastre estice.
    Pe de alta parte, s-au intensificat si contactele opozitiei democrate cu anglo-americanii la sfarsitul anului 1942 si inceputul lui 1943. Astfel, Iuliu Maniu a trimis Londrei mai multe memorii, dar a primit acelasi raspuns, cum a fost cel din martie 1943, din care aflam : « Guvernul englez si american nu-si pot lua nici o obligatie speciala, inainte de a stabili o intelegere in privinta Romaniei cu guvernul sovietic ».
    Aceste demersuri diplomatice n-au scapat Germaniei si, in cursul convorbirilor dintre Hitler si Antonescu, din aprilie 1943, ele au fost aduse in discutie. Fuhrerul a cerut maresalului pedepsirea aspra a lui Mihai Antonescu, Iuliu Maniu precum si atentionarea regelui. Antonescu n-a dat curs acestor cereri si nici sugestiilor privind deportarea evreilor din Romania in Crimeea sau Transnistria. Deopotriva, maresalul a desfiintat, la inceputul anului 1944, lagarele si ghetourile de dincolo de Nistru si a ordonat readucerea detinutilor evrei in tara.
    Mihai Antonescu a continuat contactele cu Italia pana ce ducele a fost demis in iulie 1943, iar noul guvern a incheiat armistitiul cu S.U.A. si Anglia in septembrie 1943. Dupa conferintele de la Moscova si Teheran, din octombrie si noiembrie 1943, orice demers diplomatic al Romaniei a fost conditionat de discutii cu Moscova, conform intelegerii dintre cele trei mari puteri. Cu toate acestea, tratativele in vederea iesirii din razboi a Romaniei au continuat la Ankara, Stackholm si Cairo in perioada 1943 – iunie 1944, atat in numele maresalului cat si in cel al opozitiei.
    Intre timp, trupele sovietice intrasera pe teritoriul Romaniei si rusii au propus o convietuire de armistitiu in care se prevedea iesirea din razboi, intoarcerea armatelor impotriva Germaniei, acceptarea frontierelor estice din iunie 1940, eliberarea prizonierilor si plata unor dezpagubiri de razboi. Totodata, Kremlinul declara dictatul de la Viena nedrept si promite ajutor pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Vest. Antonescu a respins conditiile dar a continuat negocierile cu rusii la Stockholm, in timp ce opozitia acceptase toate conditiile la Cairo, aliatii fiind instiintati ca regele Mihai va lua masuri necesare pentru rasturnarea guvernului condus de maresalul Ion Antonescu si va intoarce armele impotriva Germaniei.
    Noua situatie survenita pe fronturile celui de-al doilea razboi mondial, marcata de victoriile aliantei antifasciste, au facut sa scada interesul occidentalilor si sovieticilor pentru un armistitiu cu Romania. Antonescu a mai incercat continuarea discutiilor pana in ziua de 23 august 1944, dar ele nu s-au incheiat cu rezultate pozitive. In aceste conditii s-a profilat solutia preconizata de opozitie, si anume, aceea a unei lovituri de stat, actiune in care sa fie antrenati : regele, cercurile palatului, armata si partidele politice democratice, inclusiv extrema stanga, comunistii, data fiind situatia de pe frontul de rasarit.
    Perspectiva ocuparii tarii in intregime de catre armatele sovietice, cu toate consecintele care ar fi urmat, a grabit coalizarea fortelor adversare lui Ion Antonescu si pregatirea loviturii de stat din 23 august 1944.

[Infernoking]

Actul de la 23 august si urmarile sale
    Fata de dezastrul care ameninta Romania in primavara anului 1944, gruparile politice care se opuneau razboiului si regimului antonescian au inceput sa actioneze. Ofensiva Aratei Rosii a facut ca fortele politice democratice din Romania sa accepte colaborarea cu Partidul Comunist. In iunie 1944 s-a constituit Blocul National Democrat, format din P.N.L., P.N.T., P.S.D. si P.C.R. Au fost contactati regela Mihai, precum si unii reprezentanti ai armatei. Scopul reunirii acestor forte a fost scoaterea Romaniei din razboi.
    La 20 august 1944, sovieticii au declansat ofensiva pe linia Iasi – Chisinau si evenimentele s-au precipitat. In numai doua zile, acestia au propus o puternica spartura in linia de aparare din Moldova. Germanii, cu acordul lui Antonescu, au hotarat sa continuie rezistenta pe linia Focsani – Namoloasa – Galati. Regele Mihai si reprezentantii B.N.R. au decis atunci arestarea lui Antonescu in cazul in care acesta refuza scoaterea Romaniei din razboi. In ziua de 23 august 1944, chemat de urgenta la Palat, Antonescu a fost arestat in biroul regelui. Rand pe rand au fost retinuti si colaboratorii sai. S-a format un nou guvern, condus de generalul Constantin Stanescu, In aceeasi seara s-a difuzat Proclamatia regelui catre tara. Abordandu-l total de Antonescu, armata romana a inceput lupta cu trupele germane si ungare aflate pe teritoriul tarii. In colaborare cu armata sovietica, aflata in mars spre Berlin, pana la 25 octombrie 1944 a fost eliberat intreg teritoriu Romaniei. Ulterior, aramat romana a participat la eliberarea de sub dominatia nazista a Ungariei, a Cehoslovaciei si a unor zone din Austria.
    Pe plan militar, actul de la 23 august 1944 a insemnat scurtarea razboiului, ca urmare a pierderii de catre Germania a Carpatilor, a petrolului romanesc si a elibararii cailor spre Balcani si Europa Centrala. Din randul aliatilor, U.R.S.S. a foat principalul beneficiar al iesirii romaniei din razboi. Trupele sovietice au inaintat mult mai usor in Balcani si spre Berlin. Pe plan politic actul de la 23 august a insemnat intrarea Romaniei in sfera de influenta sovietica

[raulwwe]

Vad ca aici bagati razboaie mondiale dar pe v4 nu mai vine nimeni sa lupte ? Ati uitat de vremurile vechi?
Oricum interesant topic,am stat sa studiez cateva arme si informatii ...   

[Adyasig]

Vad ca aici bagati razboaie mondiale dar pe v4 nu mai vine nimeni sa lupte ? Ati uitat de vremurile vechi?
Oricum interesant topic,am stat sa studiez cateva arme si informatii ...   

Pai unde esti?
in 19 si 95 joci? )
esti invitat

[raulwwe]

Nici una,nici alta ) ... Daca e ceva ma gasesti pe realm 14,75 si acum si 13 ...
Bafta !   

[dyndac]

Nici una,nici alta ) ... Daca e ceva ma gasesti pe realm 14,75 si acum si 13 ...
Bafta !  

http://www.youtube.com/watch?v=tgmiwelPZKI o dedicatie pentru alianta ta

[dyndac]

mai, eu am facut armata la tunuri, ultimele tunuri mari ramase in tara asta (alea de "168" ). pe celelalte le-am taiat ca sa ne primeasca nato la ei si sa cumparam vechituri de-a lor
eram un "bou cu trese" care calcula unde trebuie sa traga servanti.
cand m-am dus in armata ma visam un viitor RAMBO si am iesit un ofiter cu mare rezistenta la palinca si alte amestecuri pe baza de tarie.
subiectul asta mi-a deschis un vechi apetit, adica, dupa ultimele alegeri, tare imi revine o ideie. aceea ca mi-ar placea sa am ocazia sa mai trac cu o arma cu luneta, sa am antrenament cand iau in catare un politician (iubesc si clerul bisericiesc, adica pe popi si cei din tacma lor). ma imaginez tragand dupa tinta nr. 8 - "parlamentar/popa" alergand
deci daca cineva are cunostinta de ceva "tabere" de antrenament, unde poti sa te indobitocesti deea binelea, si sa intri in politica, adica in parlament, guvern, presedentie, legat cu 10 kg de trotil/dinamita si 2 PM (AK 47),  sa lase un mesaj
oare numai eu am ajuns sa am asemenea vise ?

cine cunoaste care sunt preturile la armele de "vanatoare" ? cele cu glont si preferabil luneta si amortizor  si de unde [pti rezolva ceva de calitate ?