Imperia Online Romania

M-am gandit sa deschid un subiect cu tema: Al Doilea Razboi Mondial,nume de oameni celebri,tainele lunetistilor,obiceiurile si tacticile lor,dar si modul in care au evoluat armele pana in ziua de azi.Pentru inceput va prezint o personalitate din Mama Rusie,sau mai bine spus "Moartea tine luneta".Este vorba despre legendarul lunetist Василий Григорьевич Зайцев(Vassili Grigorievici Zaitsev).Poate ati vazut filmu Enemy At The Gates care reproduce in mod fidel poveste lunetistului rus,facut cunoscut din pricina propagandei rusesti din acea perioada.De multa vreme sunt pasionat de istoria acestui om incat am ramas "placut" surprins sa aflu ca a omorat peste 200 de soldati,dar si ofiteri si oameni de stare din armata germana si asta fara niciun fel de ajutor;deobicei,lunetistii umbla in grupuri de cate 2 si anume lunetistul propriu-zis,care trage si spotter-ul sau observatorul care ii comunica distanta pana la inamic,pozitia acestuia,viteza vantului s.a.m.d.De retinut este faptul ca Vassili a actionat de unul singur.Este binecunoscut conflictul pe care l-a avut cu lunetistul german Erwin König care era si maiorul armatei germane care lupta la Seelow Heights - Rusia.Propaganda ruseasca l-a propulsat pe Vassili intr-o vanatoare care era sa ii fie fatala.A inceput acest joc de "gaseste si ucide" la care participa atat rusul cat si germanul.Intr-un final,dupa cum a descris si in jurnalul sau,Vassili reuseste sa-l ademeneasca pe König intr-un spatiu deschis,dusmanul de moarte al lunetistilor.Aici pur si simplu nu ai unde sa fugi,nu ai unde sa te ascunzi.Totul depinde de ochiul de dincolo de luneta si de degetul care sta sa apese pe tragaci.Vassili ii baga un glont in cap lunetistului german si ia,ca prada de razboi,pusca acestuia,un Kar98K cu o luneta telescopica,dispozitiv optic de 10 ori mai bun ca al lui Vassili.In ziua de azi,pusca,ghillie suit(costumul de camuflaj),insignele si medaliile lui Vassili sunt expuse in Muzeul Central al Forţelor Armate din Moscova(unde am planuita o excursie la finele lui septembrie :D)."Zaitsev" este doar o porecla pusa de soldatii din cazarma.In limba rusa "zaitsev" inseamna iepure.Vassili era agil ca un iepure,avand simturile de vanator foarte dezvoltate.Inca de mic copil vana cu tatal sau in Muntii Ural.O mare personalitate care a inspirat oameni de seama.Si in ziua de azi tacticile sale sunt folosite de trupele speciale de interventie din Rusia si anume спецназ (Spetsnaz).O sa mai bag si alte mesaje legat de lunetisti si alte lucruri...sa vad care mai e pasionat de chestii de genul asta.

P.S:daca mai stiti ceva de Vassili astept completari...subiectul este deschis opiniilor.

Impresionanta povestea  ...............am vazut si un film destul de bun cu tema asta (Enemy at the Gates)
http://www.descopera.ro/cultura/4925376-vasili-zaitsev-moartea-purta-luneta
Pentru cei ce vor sa vada pusca si eroul !

(http://i47.tinypic.com/pykjp.jpg)  Arma standard folosita de Vassili:un Mosin Nagant cu luneta

(http://i48.tinypic.com/35ixabs.jpg)  Arma lunetistului german König,un Kar98K(faceti o comparatie intre cele doua lunete)

Interesant articol  *guns*.

La mai multe  :)

Zaitsev desi a fost bun, nu se poate compara cu Simo Häyhä .Rusul nu trebuia sa cada datorita propagandei, uciderea lui ar fi insemnat o lovitura de imagine pentru armata rosie.
Nemtii au avut si ei personalitatile lor in materie, poate nu asa de promovate cum a fost rusul, insa in mod sigur la fel de prolifice in menirea lor.

bun articolul ,bravo!

Ziceai de "Moarta Alba",de finlandezul Häyhä.Pentru necunoscatori,el a luptat impotriva rusilor in Razboiul de Iarna,care a inceput la doua luni dupa declansarea celui de-al Doilea Razboi Mondial.Combatantii,dupa cum ati observat mai sus,au fost Finlanda si Rusia.Revenind la main subject,Häyhä folosea niste tehnici uimitoare.Intr-adevar a fost cel mai cunoscut lunetist din acea perioada,si cel mai bun ,cu peste 500 de victime(rusi).Folosea un ghillie suit alb,se facea pierdut in zapada si era avantajat datorita staturii mici pe care o avea,astfel nu mai trebuia sa isi ridice capul sa se uite in luneta.Tinea zapada in gura pentru a-si ascunde aburii din respiratie si inainte de a-si alege locul de panda,batatorea zapada pentru ca atunci cand apasa pe tragaci,datorita undei de soc provocata de glont,zapada sa nu sara si sa nu ii dea in vileag pozitia.Niste tactici uimitoare pentru acea vreme,tactici pe care "prietenul" rus Vassili le-a adoptat si de care s-a folosit la maxim.

P.S:sunt bucuros ca vin utilizatori cu alte completari si mai ales sniper...presupun ca numele tau ne e doar asa...pun pariu ca si tu esti entuziasmat de precizia acestor oameni.

"Sniper" pentru americani...."Sharpshooter" pentru germani, "снайпер" (snaĭper) pentru rusi si "lunetist" pentru noi,romanii.Cine sunt defapt acesti oameni?Niste razboinici din umbra(Ochiul din umbra - Ernest  *hahaha*),cu reflexele si simturile unei feline, letali.Oameni antrenati sa ucida de la distanta...urmasii arcasilor(niste razboinici cu bratele exagerat de lungi ,care puteau propulsa o sageata cu o viteza uimitoare cu o precizie la fel de uimitoare).Lunetistii erau si sunt inca folositi pentru a demoraliza trupele inamice,pentru a le determina sa renunte la lupta sau la gandurile negre pe care le au.Un lunetist trebuie sa indeplineasca anumite chestiuni pentru a deveni o astfel de masina de ucis.Trebuie sa fie una cu natura(o sa deschid un subiect in legatura cu ghillie suit),trebuie sa fie tare de inima si de plamani;de ce?Pusca cu luneta se misca datorita pulsului.Un lunetist trebuie sa isi tina respiratia pana atunci cand apasa pe tragaci,dar trebuie sa isi regleze si pulsul,altfel luneta se va misca haotic si nu va putea nimeri tinta.Trebuie sa fii calm,sa fii stapan pe situatie.Daca nu indeplinesti aceste lucruri,viata ta este pusa in pericol.Pe langa aceste chestiuni,trebuie sa ai si anumite cunostinte de fizica deoarece trebuie sa tii cont de viteza vantului si de balistica glontului.Entuziasmul trebuie tinut in frau.De ce?Fiindca daca esti coplesit atunci cand in luneta iti apare un inamic pulsul iti creste,luneta se va misca haotic si iti vei da in vileag pozitia.Lunetistii sunt niste oameni impresionanti care au schimbat cursul istoriei si care in ziua de azi,sunt foarte respectati datorita acestor plusuri pe care le au fata de oamenii din jur.

Ghillie suit.Ce este acest costum defapt si la ce foloseste?Cuvantul ghillie este de origine galica,provenind fin folclorul scotian "Ghillie Dubh",sau “Servitorul Negru” ,care este spiritul protector al copacilor.Legenda scotiana spune ca acest spirit este bland cu copii,dar in general este salbatic si timid. Se spune despre acest spirit ca are parul inchis la culoare si ca este imbracat in frunze si muschi de padure. Ii place in mod special mesteacanul si este cel mai activ in timpul noptii.Ghillia(cum i se mai spune), a fost dezvoltata de catre padurari ca si camuflaj portabil pentru vanatoare.Mai tarziu a fost folosita pentru prima data in misiuni de catre trupele britanice in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.Se spune ca nu esti cu adevarat un lunetist pana cand nu iti faci ghillia cu mana ta. Este un test de indemanare si rabdare destul de solicitant.Asta in legatura cu acest spirit.De vreun an incoace am fost foarte pasionat de chestiunea aceasta cu lunetistii astfel incat am achizitionat o pusca cu luneta ASG AW 308,un BB-gun sau pusca cu bile de plastic.Mi-am creat propriul costum ghillie,la care am stat aprox. 4 luni de zile pentru a-l definitiva.O munca extrem de 'babeasca".Pot sa spun ca dupa 3h de taiat cu foarfeca si innodat iuta pe plasa cusuta pe pantaloni,caciula si geaca,nu-mi mai simteam buricele degetelor.Stateam cate 15 minute cu mainile in apa rece pentru a-mi reveni,dar in zadar.Dar na'...vorba aceea...dupa munca si rasplata.Sunt foarte multumit de rezultat si foarte entuziasmat in acelasi timp.O sa postez cateva poze cu niste modele de costum ghillie,pana cand o sa ii fac si eu cateva poze la al meu si sa le postez aici  :D.

P.S:daca cineva e interesat de costum,un PM si o sa ii spun de ce materiale are nevoie si cum se pun toate cap la cap.

(http://i49.tinypic.com/pzyq.gif)   "Servitorul Negru"

(http://i45.tinypic.com/s3095j.jpg)   Desert Ghillie Suit - privire din fata

(http://i45.tinypic.com/2mgtxt1.jpg)  Desert Ghillie Suit - privire din spate

(http://i48.tinypic.com/ru5lz6.jpg)  Lunetist in ghillie suit

(http://i48.tinypic.com/2j4brib.jpg)  Ghillia isi face datoria extrem de bine...deabia este observat lunetistul

Salut Hellboy  :)
Poti trage si atunci cand expiri, nu ai voie sa tragi atunci cand inspiri aer .Testat de mine in poligon, undeva pe la Arad...nea Misu din Arad daca-i cineva de acolo  :D...acum vreo 3-4 ani lucra la sniper art.
De asemenea pt. cei care trag prima oara cu o arma dotata cu luneta: nu tineti ochiul lipit de luneta  :D ..riscati sa ramaneti fara el.
Bun topic Hellboy ai k+ de la mine.

Yup...mersi...ti-am dat si eu o karma de cand ai intrat...am vazut si eu pe Discovery o chestie...a fost acum vreo 3 ani.Tipul a mers la Safari cu inca 3 amici si un ghid de acolo i-a inmanat pusca cu luneta.Din cate imi amintesc avea un TSD97 bolt action cu un recul extrem de mare...i-a venit luneta exact in ochi si i-a facut un cerc in jurul ochiului de s-a invinetit...fazele astea sunt demne de un top in fail blog... la fel ca tipa legendara de pe net care a tinut shotgun-ul la vreo 30 cm de corp si i-a venit in cap *hahaha* *hahaha*

Preferatele mele ...   :)

ARISAKA 44

(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1283693890047/armament/4-armament-usor/RIFLE%2044.bmp)
Carabină; Producător / Japonia; Greutate (3,3 kg); Lungime totală (96,6 cm); Lungime ţeavă (48,7 cm); Cartuş (Arisaka); Calibru (7,65 mm); Acţiune (bolţ); Viteză glonţ (685 m/s); Eficienţă maximă (50 m); Sistem (5 cartuşe în încărcător tip revistă).


(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1286132534322/armament/4-armament-usor/MG%2034.bmp)
GERMANIA

MG 34
Puşcă mitralieră
Greutate: 19,20 kg
Lungime: 1,21 m
Ţeavă: 62,70 m
Cartuş: Mauser / 7,92 m
Echipaj: 2 persoane
Acţiune: Recul gaze operate
Rată foc: 1700 cartuşe / minut
Viteză glonţ: 755 m/s
Eficienţă maximă: 800 m
Bătaie maximă: 2500 m
 Sistem: 200 cartuşe prinse pe bandă / 75 cartuşe în încărcător tip tambur


(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1283625087796/armament/4-armament-usor/colt%20m1908.bmp)
SUA

COLT M1903 / HAMMERLESS
Pistol semiautomat
Greutate: 936 g
Lungime totală: 17,8 cm
Ţeavă: 10,2 cm
Cartuş: ACP / 0,32 inch (8,12 mm)
Acţiune: Recul scurt
Viteză glonţ: 253 m/s
Eficienţă maximă: 50 m
Sistem: 8 cartuşe în încărcător tip revistă

(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1283695796294/armament/4-armament-usor/300px-AVS-36.png)
URSS

AVS 36
Puşcă automată de asalt
Greutate: 4,3 kg
 Lungime: 1,23 m
 Ţeavă: 61,20 cm
 Cartuş: R 54 / 7,62 mm         
Acţiune: Bolţ
Viteză glonţ: 840 m/s
Eficienţă maximă: 50 m
 Sistem: 15 cartuşe în încărcător tip revistă

(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1286040134975/armament/4-armament-usor/BREN.bmp)
MAREA BRITANIE

BREN
Puscă mitralieră
Greutate: 11,25 kg
 Lungime: 1,15 m
 Teavă: 63,50 cm
Cartuş: Bren / 7,7 mm
 Actiune: Recul gaze operate
Rata foc: 520 cartuse / minut
Viteza glonţ: 745 m/s
Eficienta maximă: 600 m
 Bataie maximă: 1600 m
Sistem: 30 cartuse în încarcator mic; 100 cartuse în încarcator mare

(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1283699600719/armament/4-armament-usor/KARABINER%2098K.bmp)
POLONIA

KARABINEK 29
Carabină
Greutate: 4 kg
Lungime: 1,10 m
Ţeavă: 60 cm
Cartuş: Mauser / 7,92 mm         
  Acţiune: Bolţ
Viteză glonţ: 745 m/s
 Eficienţă maximă: 500 m
Bătaie maximă: 800 m
Sistem: 5 cartuşe în încărcător tip revistă

(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1298108065160/armament/4-armament-usor/SCHRAPNELLMINE.bmp)
GERMANIA

SCHRAPNELLMINE
Mină antipersonal
Serviciu utilizare: 1935 - 1945
Greutate: 4 kg
Înălţime: 127 mm
Diametru: 102 mm
Încărcătură: 280 g TNT

(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1298115075933/armament/4-armament-usor/fmw%2035.bmp)
GERMANIA

FLAMMENWERFER 35 / FmW 35
Aruncător portabil de flăcări
Serviciu uitlizare: 1935 - 1945
Greutate: 35,800 kg
Sistem: 1 (3 Gal) compus pe bază de benzină (combustibil) + 1 rezervor de azot (carburant)
Echipaj: 1 persoană
Eficienţă maximă: 25 m
Bătaie maximă: 30 m
Rată foc: 10 jeturi/min

(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1296421294686/armament/4-armament-usor/PPSH%2041.bmp)
URSS

PPSH 41
Pistol mitralieră
Greutate: 3,630 kg
Lungime: 84 cm
Ţeavă: 27 cm
Acţiune: Recul scurt prin gaze operate
Cartuş: Tokarev
Calibru: 7,62 mm
Viteză glonţ: 490 m/s
Eficienţă maximă: 200 m
Bătaie maximă: 400 m
Rată foc: 900 cartuşe/min
Sistem: 35 cartuşe în încărcător tip revistă; 70 cartuşe în încărcător tip tambur

(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1296420496141/armament/4-armament-usor/ORITA%201941.bmp)
ROMÂNIA

ORIŢA / M 1941
Pistol mitralieră
Greutate: 4 kg
Lungime: 89 cm
Ţeavă: 27 cm
Acţiune: Recul scurt prin gaze operate
Cartuş: Parabellum
Calibru: 9 mm
Eficienţă maximă: 200 m
Bătaie maximă: 500 m
Rată foc: 600 cartuşe/min
Sistem: 32 cartuşe în încărcător tip revistă

(https://sites.google.com/site/aliirazboimondial/_/rsrc/1296411755904/armament/4-armament-usor/MOISIN%20NAGANT.bmp)
URSS

MOSIN & NAGANT
Puşcă asalt
Greutate: 4 kg
Lungime: 1,287 m
Ţeavă: 73 cm
Acţiune: Bolţ
Cartuş: R 54
Calibru: 7,62 mm
Viteză glonţ: 1100 m/s
Eficienţă maximă: 750 m
Bătaie maximă: 1000 m
Rată foc: 25 cartuşe/min
Sistem: 10 cartuşe în încărcător tip revistă


Geniale arme si mai ales geniali cei care le-au inventat... am gasit si romanesti  *hihi*      asta e pentru pasionatii de arme ...

Iar conducatorii preferati ai mei au fost Stalin si Hitler ...
Stalin a rămas la putere pe tot parcursul celui de-al Doilea Război Mondial, și după încheierea acestuia, până la moartea sa. Regimul său de ideologie marxist-leninistă este adeseori numit stalinism.
Sub Stalin, care a înlocuit Noua Politică Economică (NEP) cu planurile cincinale, (introduse în 1928) și agricultura individuală cu agricultura cooperatistă, Uniunea Sovietică a fost transformată dintr-o societate țărănească într-o mare putere industrială mondială la sfârșitul celui de-al patrulea deceniu, țara sa devenind a doua putere economică din lume.[1] Agricultura sovietică, care a fost exploatată pentru finanțarea industrializării, a continuat să fie subdezvoltată pe toată durata deceniului. Colectivizarea a trebuit sa facă față opoziției generalizate a chiaburilor, în fapt, cei mai harnici și gospodari oameni ai satelor, având ca rezultat o luptă înverșunată a multor țărani împotriva autorităților.

Adolf Hitler (n. 20 aprilie 1889, Braunau am Inn, Austria — d. 30 aprilie 1945, Berlin) a fost un om politic, lider al Partidului Muncitoresc German Național-Socialist, cancelar al Germaniei din 1933, iar din 1934 conducător absolut (Führer) al Germaniei. Ajuns la putere în 1933, liderul mișcării naziste, Hitler, a dus o politică de pregătire și de declanșare a celui de al Doilea Război Mondial[necesită citare], precum și de punere în aplicare a unui plan naționalist și rasist de exterminare în masă a evreilor și altor „indezirabili” din Europa, precum și de lichidare a adversarilor politici din Germania. În anul 1938 americanii l-au declarat omul anului.

(thanks wikipedia)

Frumos  subiect ......................K+

Felicitari Hellboy!!!
Frumos...impresionant subiect!

TOP 10 lunetisti din istorie:
10. Thomas Plunkett
Un soldat irlandez din armata britanica. Si-a facut locul in top pentru ca a reusit sa ucida un important general francez al acelor vremuri. Intr-o batalie din 1809, Plunkett l-a impuscat pe general de la o distanta de 600 de metri. Avand in vedere cat de putin precise erau pustile in acele vremuri, nu existau decat doua posibilitati: ori irlandezul era un tintas absolut fabulos, ori avea un noroc fantastic.
Plunkett a aratat ca e vorba de prima varianta. Si-a reincarcat arma si a tras si in maiorul care venise in ajutorul generalului. L-a nimerit si pe acesta. Ca termen de comparatie, soldatii britanici erau antrenati sa nimereasca inamicul de la 50 de metri. Irlandezul a nimerit la o distanta de 12 ori mai mare. De doua ori.
9. Sergentul Grace
Pe data de 9 mai 1864, sergentul Grace, din armata Confederata, a reusit o lovitura incredibila. In batalia de la Spotsylvania tinta sa era generalul John Sedgwick, de la o distanta de aproape 1 km. Inca de la inceputul luptei, tragatorii confederatii i-au fortat pe soldatii unionisti sa se adaposteasca. Generalul insa a refuzat sa faca acelasi lucru, urland la oamenii sai: “N-ar putea nimeri nici o turma de elefanti de la distanta asta”. Cateva secunde mai tarziu sergentul Grace l-a impuscat chiar sub ochiul stang.
8. Charles ‘Chuck’ Mawhinney – 103 victime confirmate
S-a inrolat in Marina Americana in 1967 si a participat la razboiul din Vietnam. In doar 16 luni ucisese 103 soldati inamici si mai are inca 216 victime probabile. Cand a intrat in rezerva nu a povestit nimanui despre faptele sale de arme si a iesit din anonimat doar cand s-a scris o carte despre el. Citatul lui favorit: “Nu-mi spuneti niciodata ca e periculos sa vanezi lei sau elefanti: ei nu trag in tine”.
7. Rob Furlong
Fost caporal in armata canadiana, detine recordul pentru lovitura de la cea mai mare distanta din istorie: 2.430 metri. S-a intamplat in 2002, in timpul Operatiunii Anaconda. Echipa sa se confrunta cu 3 militanti Al-Qaeda. Primul foc l-a ratat, al doilea l-a nimerit in rucsac, iar al treilea “direct hit”. Trei secunde ii ia glontului sa ajunga la tinta de la acea distanta.
6. Vasily Zaitsev – 242 victime confirmate
Este cel mai popular lunetist din istorie, multumita filmului “Enemy at the Gates”. Nu tot ce e in fictiune e insa si adevarat. Iata povestea lui reala.
Era un functionar in Marina Sovietica, si s-a oferit voluntar pentru razboiul decisiv din Stalingrad. A infiintat acolo o scoala de lunetisti, iar soldatii antrenati de el au peste 3.000 de victime la activ. Zaitsev are in “palmaresul oficial” 242, dar numarul real este mai apropiat de 500.
5. Ludmila Pavlicenco – 309 victime confirmate
In iunie 1941, la data invaziei naziste, Ludmila avea doar 24 de ani. A fost printre primii voluntari. A luptat in principal in Ucraina si a avut 309 de victime confirmate. Dintre acestea, 36 erau lunetisti inamici.
4. Francis Pegahmagabow – 378 victime confirmate, peste 300 inamici capturati
Decorat de trei ori si ranit grav de doua ori, a fost un cercetas si un lunetist-expert, creditat cu 378 germani ucisi si peste 300 capturati. Razboinicul Ojibwa din fortele canadiene nu s-a multumit doar cu atat: a fost medaliat si pentru transmiterea de mesaje sub foc de artilerie si pentru misiuni de salvare. Intors acasa dupa finalul primului razboi mondial, a intrat total in anonimat.
3. Adelbert F. Waldron   - 109 victime confirmate

Detine recordul de cel mai mare numar de victime confirmate dintre lunetistii americani. Ce il face insa special e insa incredibila sa precizie. In timpul unei patrulari cu o salupa de razboi, echipa sa a fost atacata de vietnamezi. Sergentul Waldron l-a impuscat pe lunetistul inamic aflat intr-un copac la 900 de metri distanta cu primul glont. Si a facut-o din mers!
2. Carlos Norman Hathcock II – 93 victime confirmate
Armata vietnameza a ajuns sa puna o recompensa de 30.000 $ pe capul sau, in conditiile in care pentru un lunetist American obisnuit aceasta era sub 10$. Hatchcock a reusit una dintre cele mai faimoase lovituri din istorie, chiar impotriva unui lunetist inamic trimis special sa-l execute. Cand a vazut o reflexie a luminii pe luneta vietnamezului, a tras instantaneu, direct prin luneta acestuia.
Poreclit “Pana Alba” pentru ca avea tot timpul una la palarie, si-a scos-o pentru o singura misiune. Una pentru care s-a oferit voluntar si pentru care a primit informatii de-abia dupa ce a acceptat-o. S-a tarat timp de 4 zile si 3 nopti, fara sa doarma, cm cu cm, pe o distanta de 1,5 km, pentru a impusca un general vietnamez. Misiunea a fost indeplinita.
1. Simo Häyhä – 705 victime confirmate
Supranumit “Moartea Alba”, a fost un soldat finlandez participant in “razboiul de iarna” dintre Finlanda si Rusia. Häyhä a indurat geruri de peste -40 de grade, dar in mai putin de 100 de zile are 505 victime confirmate, dar cifrele neoficiale spun ca a deposit lejer 800. In plus, mai are si 200 de inamici ucisi cu un pistol semi-automat.
Dar modul in care a reusit asta e absolut fantastic la randul sau. A facut-o de unul singur, colindand timp de 3 luni si impuscand rusi non-stop. Cand au aflat de el, sovieticii au trimis un “counter-sniper”, apoi o echipa intreaga. Nu s-a intors nimeni. Au trimis un batalion, au ordonat si focuri de artilerie, dar degeaba: nu l-au gasit.
Era imbracat complet in alb, folosea diverse trucuri pentru a-si imbunatati precizia, tinea inclusiv zapada in gura cand se pregatea de foc, pentru a nu scoate aburi si a-si deconspira pozitia.
Pana la urma, un glont ratacit l-a nimerit in falca pe 6 martie 1940. A fost gasit inconstient, dar nu a murit. Sapte zile mai tarziu si-a revenit. A trait pana in 2002.

Infanteria din al Doilea Război Mondial

-Infanteristi germani la atac
(http://i47.tinypic.com/2rhpfd4.jpg)  

-Infanterist britanic cu pusca mitraliera Bren
(http://i47.tinypic.com/34hfgoh.png)

-Infanteristi germani cu aruncator anti-tanc Panzerschreck
(http://i46.tinypic.com/2z8ym3q.png)

-Infanteristi americani
(http://i49.tinypic.com/140x3pw.png)

-Adapostul unui infanterist american
(http://i47.tinypic.com/3599yf4.png)

-Infanterist german cu pusca de asalt Stg 44
(http://i47.tinypic.com/29mm34w.png)

Arme si echipamente militare folosite in al doilea razboi mondial

-Racheta V2, una dintre cele mai sofisticate arme de atunci, folosită de Hitler în atacurile asupra Marii Britanii.
(http://i48.tinypic.com/2v320zc.png)
#Racheta cântăreşte peste 14 tone şi poate zbura cu aproximativ 3.500 de kilometri pe oră.Este vorba de racheta V2, una dintre cele aproximativ 1.500 de astfel de rachete folosite în ultimele luni ale războiului, pentru uciderea a mii de persoane şi incendierea mai multor oraşe şi porturi din Europa. A fost descoperită după 68 de ani, îngropată în mâl în Essex.

-Vanatorul de care R-35
(http://i47.tinypic.com/jt2c7r.png)
#R35 a fost un tanc usor de productie franceza, folosit in cel de-al doilea razboi mondial. Proiectat la mijlocul anilor 1930, a fost folosit pe scara larga de armata franceza in primele etape ale conflictului.
#In serviciul armatei romane, tancul R35 a avut o istorie interesanta. Ca urmare a eforturilor de inarmare din anii 1930, 40 de tancuri au fost vandute Romaniei de catre Franta. In urma capitularii Poloniei, 34 de tancuri R35 nou-noute au intrat in posesia Armatei Romane, echipajele acestora preferand internarea in Romania in schimbul predarii in fata germanilor.

-Tanc românesc TACAM T-60
(http://i46.tinypic.com/21bqfl2.png)
#TACAM T-60 (Tun Anticar pe Afet Mobil T-60) a fost un vânător de tancuri folosit de Armata Română în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1943 au fost transformate treizeci și patru de exemplare la Atelierele Leonida, fiind folosite materiale capturate de la Armata Roșie: șasiul era de la tancurile T-60, blindajul suprastructurii era de la tancurile BT-7, iar tunurile F-22 de calibru 76.2 mm Model 1936 erau de fabricație sovietică. Vânătorii de tancuri TACAM T-60 au fost folosiți de către Divizia 1 Blindată "România Mare" și de către Divizia 8 Cavalerie Motorizată pe Frontul de Răsărit.

Felicitari baieti :)

Vad ca se poate posta si altceva decit  : acuze /injurii/jigniri
Bravo !
Sunt sigur ca  stiti sa va impartasiti unii altora din cele traite,citite,auzite
O zi buna la toti.

Phv014....felicitari pentru topul impartasit,iar Infernoking...apreciez pozele postate...K+ pentru toata lumea...la mai multe!

Ziua când Stalin a început al doilea război mondial
G.K.Chesterton spunea că e nevoie de mult curaj pentru a rosti un truism. În politică, zicala scriitorului englez se verifică, ilustrativă fiind discuţia despre similitudinile dintre comunism şi nazism.
Nu există nici o diferenţă de substanţă între naţional-socialism şi comunism. În ambele cazuri, restructurarea societăţii pe baze ideologice are loc prin exterminarea sistematică a duşmanilor şi crearea unui Om Nou, rupt de trecut şi orice altă formă de loialitate, cu excepţia celei politice. Omul ideologizat renunţă la Dumnezeu, îşi reneagă naţiunea şi propriul sânge, devotându-şi viaţa regimurilor totaltiare născute din socialism.
Pentru unii, această realitate evidentă este foarte greu de acceptat. Le pare că suferinţa lor anulează orice altă suferinţă. Dacă au fost chinuţi de nazişti, crimele comuniste nu le par la fel de importante; dacă au fost persecutaţi de comunişti, li se pare exagerată discuţia despre nazism. Şi unii, şi alţii greşesc, dar acum ne interesează doar cei care neagă dimensiunea criminală a comunismului pentru că ei sunt cei mai mulţi. Dacă nazismul întâlneşte dezaprobare unanimă, comunismul a fost şi este încă apărat.
Intelectuali rasaţi şi tineri idealişti simt nevoia să facă zid în jurul comunismului pentru a-l feri de “primitivismul” anticomuniştilor “reacţionari” care nu înţeleg că viitorul necesită sacrificii, că exista accidente de parcurs sau că ideea e prea frumoasă pentru a fi abandonată. Toate astea, deşi, statistic vorbind, idealul comunist a ucis mai mulţi oameni decât orice altă idee gândită vreodată de om. Niciodată în istoria umanităţii, nu s-a mai întâmplat ca atâţia să sufere din aceeaşi cauză. Mulţi (China, Laos, Cuba, Coreea de Nord) trăiesc consecinţele ideilor comuniste, dar pentru că idealul sună atât de bine în teorie – o lume perfectă în care oamenii sunt egali şi fiecare se bucură de o viaţă tihnită -, s-a trecut adesea peste aplicarea ei.
Inevitabil, istoria suferă de pe urma acestei subiectivităţi pro-comuniste şi istoria celui de-al doilea război mondial nu face excepţia. Nenumărate cărţi şi documentare analizează aspectele existenţei sub nazism, dar despre comunismul sovietic se vorbeşte prea puţin. Graţie acestei conspiraţii a tăcerii, Holodomorul rămâne o enigmă, deşi a însemnat uciderea prin înfometare a 7 milioane de oameni, gulagul doar o idee, niciodată pe de-a întregul asimilată. Dacă Auschwitz-Birkenau trezeşte oroare, Kolîma naşte doar nedumerire.
Dacă până în război, Stânga a simpatizat, în diferite grade, cu fascismul, naţional-socialismul şi comunismul, după conflict, magnitudinea distrugerii şi milioanele de morţi au impus o reconsiderare. Fascismul şi nazismul nu mai erau frecventabile. În schimb, comunismul devenise cu atât mai atrăgător: salvase lumea de Hitler! Pentru a nu pierde nimic din aură, Stânga a încercat să dea vina pe dreapta şi s-a chinuit să convingă lumea că egalitarista şi democratica Uniune Sovietică a fost atacată pe la spate de “extrema dreaptă” nazistă. Întreaga răspundere a fost aruncată pe umerii lui Adolf Hitler. Stalin a scăpat nepedepsit, ba chiar, a fost, cumva, compătimit, fiind asemuit unei victime: liderul sovietic a fost trădat de Hitler, un nebun care şi-a propus să se lupte cu întreaga planetă. Desigur, povestea trădării hitleriste e credibilă, dar cât este ea de adevărată?
Deloc.
Pactul Ribbentrop – Molotov este, în realitate, pactul Molotov – Ribbentrop: Stalin este cel care a iniţiat înţelegerea cu Hitler, sovieticul Molotov fiind cel care i-a propus omologului său german, Ribbentrop, să semneze pactul de neagresiune. În urma sa, Stalin şi-a permis să anexeze ţările baltice, Basarabia şi Bucovina şi a atacat Finlanda de la care a smuls Karelia. Dar planurile sale erau mult mai ambiţioase.
Fost ofiţer al Direcţiei Generale de Informaţii a Ministerului Apărării din Uniunea Sovietică, Victor Suvorov a avut acces la nenumărate arhive ale statului sovietic. Pe baza lor, a scris câteva cârţi: Spărgătorul de Gheaţă, Ultima Republică, Ziua “M”. Teza principală a lui Suvorov este că Stalin a iniţiat pactul cu Hitler pentru a pregăti războiul mondial. L-a înarmat şi susţinut pe liderul nazist pentru ca acesta să intre în război cu întregul Occident, iar el să intervină ulterior, “eliberator”. Scopul lui Stalin pare de neimaginat: victoria totală a comunismului. În timp ce Hitler s-ar fi luptat cu Vestul, Uniunea Sovietică urma să declanşeze în vara lui 1941 un atac prin surprindere asupra Germaniei şi aliaţilor săi. Mobilizarea sovietică ar fi fost atât de mare, încât nici o armată de pe lume nu i-ar mai fi făcut faţă. Nici Germania nazistă, nici Franţa sau Anglia, ori poate chiar îndepărtata Americă, nu ar mai fi putut să se opună Armatei Roşii.
Pentru trădarea sa, Victor Suvorov a fost condamnat la moarte, în contumacie, dar cărţile lui rămân.

L-a crezut Stalin pe Hitler?
Putem să repetăm că Stalin l-a crezut pe Hitler – dar cei care s-au aflat în apropierea lui în acei ani nu confirmă această legendă. Nici amiralul N.G. Kuzneţov, nici mareşalul G.K. Jukov. Iar Nikita Hruşciov mărturiseşte că Stalin, după semnarea pactului de neagresiune încheiat cu Germania, a strigat bucuros că l-a înşelat pe Hitler. Pactul a fost o capcană pentru Hitler. Închipuiţi-vă că un infractor a falsificat toată noaptea o poliţă, dimineaţa urmând să o înmâneze. Este posibil ca însuşi infractorul să creadă că poliţa este autentică?
Pactul Molotov – Ribbentrop a fost născocit de Stalin pentru a începe al doilea război mondial cu mâinile lui Hitler, pentru a ruina şi slăbi Europa, inclusiv Germania. Putea Stalin să creadă în acest pact, dacă scopul iniţial al acestuia era să-l înşele pe Hitler?
Dacă nu sunteţi convinşi, să ne adresăm statisticii.
La 21 iunie 1939 Stalin avea 94 de divizii de infanterie şi vânători de munte. Exact peste doi ani, la 21 iunie 1941, avea 198 de divizii de infanterie şi vânători de munte. În afară de acestea, se făcuseră pregătirile şi se dăduse ordinul de formare a încă 60 de divizii de infanterie, care trebuiau să apară după atacurile prin surprindere şi declararea Zilei „M”.
În aceşti doi ani numărul diviziilor motorizate şi de infanterie motorizată a crescut de la 1 la 31. Numărul diviziilor de tancuri a crescut de la 0 la 61. Încă o serie de zeci de divizii de tancuri se afla în stadiul de formare, care trebuia să se încheie după declarea Zilei „M”.
Numărul diviziilor de aviaţie s-a mărit în doi ani de la 0 la 79, al corpurilor de infanterie de la 25 la 62, al regimentelor de artilerie (fără a lua în calcul pe cele antiaeriene) de la 144 la 900. Mai erau încă vreo câteva sute de regimente care se pregăteau de desfăşurare după primele atacuri ale Armatei Roşii.
Numărul corpurilor mecanizate (de tancuri) a crescut de la 4 la 29, al brigăzilor de desant aerian de la 6 la 16, al corpurilor de desant aerian de la 0 la 5, iar alte 5 urmau să fie rapid desfăşurate în Ziua M şi în următoarele zile.
Numărul armatelor din partea europeană a Uniunii Sovietice s-a mărit în doi ani de la 0 la 26.
(http://i49.tinypic.com/mju9tw.png)
Vreme de cincizeci de ani, comuniştii au încercat să ne convingă, că Stalin a avut încredere în Hitler. Statistica nu confirmă acest lucru. Lucrurile stau invers. Hitler l-a crezut pe Stalin şi a semnat pactul care a dus Germania într-o situaţie dificilă, de război împotriva întregii Europe şi a întregii lumi. Pactul a pus Germania în situaţia de vinovat unic al războiului.
La 19 august 1939, Stalin a început mobilizarea secretă a Armatei Roşii, după care al doilea război mondial a devenit inevitabil. Însă Hitler nu a dat atenţie evenimentelor ce se petreceau în Uniunea Sovietică. Mai înainte Stalin a început mobilizarea industriei, transportului, aparatului de stat, a resurselor umane. Hitler nu a luat asemenea măsuri în Germania.
Hitler l-a crezut prea mult pe Stalin. Avându-l pe Stalin în spate, Hitler lupta fără griji împotriva Franţei şi Angliei, aruncând împotriva acestora toate tancurile, întreaga aviaţie de luptă, cei mai buni generali şi cea mai mare parte a artileriei. În vara lui 1940, Germania a lăsat la frnontiera estică numai 10 divizii, fără nici un tanc şi fără acoperire din partea aviaţiei. Era un risc mortal, dar Hitler nu conştientiza acest lucru. În vremea aceasta, Stalin pregătea toporul.
Hitler a intuit prea târziu. Lovitura lui Hitler n-a mai putut salva Germania. Stalin nu numai că avea mai multe tancuri, tunuri şi avioane, mai mulţi soldaţi şi ofiţeri, dar îşi trecuse deja industria în regim de război şi putea produce armament în orice cantitate.
Stalin era un infractor de drept comun. La începutul secolului, sub conducerea lui Stalin şi cu participarea lui personală a fost jefuită banca din Tiflis, jaf care a uimit întreaga Europă. Pregătirea atacării Germaniei a fost lucrată de Stalin la fel de minuţios ca şi vestitul jaf.
Dar Stalin n-a reuşit să încheie mobilizarea în secret. Hitler a atacat în momentul în care Armata Roşie şi întreaga Uniune Sovietică se aflau în situaţia cea mai nefavorabilă respingerii unui atac: ele însele pregăteau unul. S-a petrecut ceea ce se putea petrece în piaţa din faţa băncii: dacă unul din paznici şi-ar fi dat seama ce se petrece, trăgea el primul…
Hitler a atacat primul şi de aceea pregătirea stalinistă de război a fost dată peste cap, transformându-se într-o catastrofă. Ca rezultat al războiului Stalin a obţinut numai Polonia, Germania de Est, Ungaria, Iugoslavia, România, Bulgaria, Cehoslovacia, China, jumătate din Coreea, jumătate din Vietnam.

ROMANIA IN AL DOILEA RAZBOI MONDIAL
    Agravarea situatiei internationale in a doua jumatate a anului 1939 a afectat serios si tara noastra. Pactul Ribbentrop-Molotov a fost primit la Bucuresti cu foarte mare neliniste, iar la 1 septembrie 1939, cand a izbucnit razboiul, Romania s-a declarat neutra. Asasinarea primului ministru Armand Calinescu de catre legionari, la 21 septembrie 1939, a complicat si mai mult lucrurile. Carol al II-lea a ordonat o represiune sangeroasa a miscarii legionare. Dupa infrangerea rapida a Poloniei, succesele militare ale Germaniei au continuat si in prima jumatate a anului 1940. Capitularea Frantei in vara anului 1940 a dus la prabusirea sistemului de aliante externe ale Romaniei. Situatia s-a agravat, deoarece Stalin s-a hotarat sa puna imediat in aplicare planul de anexari teritoriale pe seama statelor invecinate. Ungaria si Bulgaria, apropiindu-se mai devreme de Germania, sperau sa obtina si ele modificarile teritoriale pentru care facusera multa propaganda.
    In primavara anului 1941 Romania a refuzat sa participe la agresiunea nazista contra Iugoslaviei si Greciei. La finele lui 1941 si inceputul anului urmator a intervenit starea de razboi cu Marea Britanie, Statele Unite ale Americii si aliatii lor, pe fondul participarii tot mai intense a tarii noastre la Razboiul din Rasarit. Romania lua parte la razboi pentru a obtine eliberarea teritoriilor romanesti ocupate in 1940 de catre sovietici. La 30 noiembrie 1941, guvernul britanic a adresat, prin intermediul legatiei sale de la Bucuresti, un ultimatum autoritatilor antonesciene, prin care cerea ca, pana la 5 decembrie, sa opreasca operatiile militare pe frontul impotriva U.R.S.S. In raspunsul sau Ion Antonescu a reamintit Londrei ca, prin participarea sa la razboi, Romania urmarea doar « legitima aparare in fata agresiunii ruse inceputa in 1940 ». La 6 decembrie 1941 a intervenit starea de razboi intre Romania si Marea Britanie. Intr-o scrisoare, Ion Antonescu afirma ca « Romania primeste aceasta provocare, avand credinta nazdruncinata ca luptand impotriva comunismului slujeste nu numai crezul national…dar… civilizatia insasi de care Marea Britanie nu poate fi straina ». Intre 8 si 11 decembrie 1941 i-au declarat razboi tarii noastre si Canada, Noua Zeelanda, Australia, Uniunea Sud-Africana. La insistentele Germaniei, Romania a declarat razboi Statelor Unite ale Americii la 12 decembrie 1941, dar raspunsul american nu a survenit decat in iunie 1942.
    La 12 iunie 1941 generalul Ion Antonescu a fost invitat de Hitler la Munchen, unde i s-a prezentat planul de operatii militare Barbarossa, ce avea drept scop distrugerea Uniunii Sovietice. La 22 iunie 1941 Romania a luat parte, alaturi de Germania si aliatii sai, la atacul contra statului sovietic. La chemarea lasata de general : « Va ordon : treceti Prutul ! », armata romana a intrat in razboi pentru a readuce la trupul tarii provinciile smulse de sovietici in vara tragica a anului 1940 – Basarabia, nordul Bucovinei si tinutul Hertei. Pe frontul de sud actionau Armata a 3-a Romana (generalul Petre Dumitrescu) si Armata a 4-a Romana (generalul Nicolae Ciuperca) alaturi de Armata 11 germana, comandata de generalul Eugen von Schobert. Au mai participat Aeronautica cu 672 de avioane si Marina Militara cu 39 nave de lupta.
    Avand ca soport dorinta de a-I elibera pe fratii din Basarabia si Bucovina de Nord, militarii romani au luptat cu eroism, asa incat, in 5 iulie 1941, a fost eliberat orasul Cernauti, iar la 16 iulie, orasul Chisinau. In aceste lupte armata noastra a inregistrat 4 112 morti, 12 120 raniti si 5 506 disparuti. La 27 iulie 1941 teritoriile romanesti rapite de U.R.S.S. au fost reintegrate in granitele Romaniei, armatele noastre atingand linia Nistrului pe toata lungimea granitei.
    Dupa eliberarea Basarabiei si Bucovinei de Nord, s-a pus intrebarea : « Pana la Nistru sau si dincolo ? » La 18 iulie 1941, Iuliu Maniu, presedintele Partidului National Taranesc, dupa ce aprecia actiunile armatei romane pana la Nistru si-l asigura pe generalul Ion Antonescu de recunostinta « vesnica » a tarii, specifica : « Trebuie sa crutam armata noastra pentru scopurile noastre romanesti, care sunt multe si mari si de tragica actualitate pentru foarte apropiate vremuri ».
    La 6 august 1941, in cadrul intrevederii cu Ion Antonescu de la Berdicev (Ucraina), Hitler I-a cerut ca Armata Romana sa actioneze pe directia Odessa – Peninsula Crimeea. Totodata, a incredintat Romaniei administratia Transnistriei. La 21 august Ion Antonescu a fost ridicat la gradul de maresal al Romaniei. Fortele miliate romanesti au desfasurat, ulterior, lupte grele la Odessa, in Crimeea si Caucaz. In confruntarile de la Odessa, Armata a 4-a Romana a pierdut aproape 18 000 soldati, a inregistrat cca. 11 400 disparuti si 63 300 raniti. Orasul a fost cucerit la mijlocul lunii octombrie 1941, dupa care unele unitati au fost retrase in tara pentru refacere. In iulie 1942 a fost cucerit Sevastopolul.
    La 25 iunie 1942, Rene Wech, ministrul Elvetiei la Bucuresti, aprecia ca pierderile armatei romane in Rasarit erau de 6 000 ofiteri, 2 600 subofiteri si 149 000 soldati, din care 70% erau totusi recuperabili. In cadrul inclestarii de la Stalingrad (iulie 1942 – februarie 1943), 26 divizii romanesti au luptat alaturi de fortele Axei. Ele au inregistrat insa grave pierderi – 156 000 morti, disparuti si prizonieri. Armata a 3-a Romana s-a aflat in incercuire alaturi de trupele germane, italiene si maghiare. In anii 1943 – 1944, fortele romane au sustinut, in continuare, lupte grele in Cuban, pentru apararea Crimeei si Basarabiei.
    Continuarea razboiului dincolo de Nistru a complicat si relatiile cu Anglia si Statele Unite ale Americii cu care Romania a intrat in stare de razboi in decembrie 1941 si respectiv iunie 1942. Desi Antonescu a declarat ca nu se afla in razboi decat cu Rusia, antrenarea tarii dincolo de Nistru a avut consecinte grave pentru poporul roman, atat in momentul razboiului cat si in perspectiva. In martie 1944, trupele rusesti au atins Nistrul, iar la inceputul lunii aprilie au patruns in nordul Moldovei. Pana la aceasta data Romania pierduse deja aproape 1 million de oameni in razboi. Era evident ca Germania nu mai putea castiga razboiul, iar Romania trebuia sa gaseasca solutia salvarii sale.

Tratativele diplomatice pentru iesirea tarii din razboi si alaturarea la coalitia Natiunilor Unite Antifasciste
    Soarta Romaniei in conditiile unui razboi de asemenea proportii a preocupat fortele politice romanesti, atat cele din opozitie cat si pe maresalul Ion Antonescu. Liderii partidelor national-taranist si liberal se aflau inca in vara anului 1941 in contact cu britanicii din Orientul Mijlociu, iar maresalul, pe langa promisiunile facute lui hitler ca va merge pana la capat cu Germania, nu a exclus eventualiatea iesirii Romaniei sin razboi.
    Cu iesirea lui Ion Antonescu, ministru de externe Mihai Antonescu a contactat pe diplomatii italieni, propunand o « Axa latina » care sa se opuna Reichului german. Incepand cu august 1941 si pana in ianuarie 1943, ministrul de externe roman a insistat pe langa G. Ciano, omologul sau ialian, sa incheie, separat, pace cu puterile occidentale. Planul n-a fost agreat de Mussolini, iar Ciano a fost schimbat din functie. Atentia s-a indreptat atunci spre tarile neutre, incercandu-se contacte directe cu reprezentantii deplomatici occidentali. Mihai Antonescu a sondat « terenul » la Berna, Vatican, Lisabona, Madrid, Ankara. Aceste tatonari erau sortite esecului, deoarece S.U.A. si Anglia hotarasera, in ianuarie 1943, cu ocazia Conferintei de la Casablanca, sa nu angajeze negocieri cu statele Axei si satelitii lor, ci sa le impuna formula « capitularii neconditioane », o formula care va contribui la abandonarea Estului european in zona de influenta sovietica. De altfel, englezii, luand act de actiunile diplomatice ale Romaniei, au recomandat ca, aceste contracte sa fie facute, in primul rand, cu U.R.S.S., cea mai interesatain iesirea romanilor din Axa. De acum inainte, negocierile noastre se vor lovi de aceasta « formula » ce includea prioritatea Moscovei, stiindu-se bine care era pozitia lui Stalin privind frontierele noastre estice.
    Pe de alta parte, s-au intensificat si contactele opozitiei democrate cu anglo-americanii la sfarsitul anului 1942 si inceputul lui 1943. Astfel, Iuliu Maniu a trimis Londrei mai multe memorii, dar a primit acelasi raspuns, cum a fost cel din martie 1943, din care aflam : « Guvernul englez si american nu-si pot lua nici o obligatie speciala, inainte de a stabili o intelegere in privinta Romaniei cu guvernul sovietic ».
    Aceste demersuri diplomatice n-au scapat Germaniei si, in cursul convorbirilor dintre Hitler si Antonescu, din aprilie 1943, ele au fost aduse in discutie. Fuhrerul a cerut maresalului pedepsirea aspra a lui Mihai Antonescu, Iuliu Maniu precum si atentionarea regelui. Antonescu n-a dat curs acestor cereri si nici sugestiilor privind deportarea evreilor din Romania in Crimeea sau Transnistria. Deopotriva, maresalul a desfiintat, la inceputul anului 1944, lagarele si ghetourile de dincolo de Nistru si a ordonat readucerea detinutilor evrei in tara.
    Mihai Antonescu a continuat contactele cu Italia pana ce ducele a fost demis in iulie 1943, iar noul guvern a incheiat armistitiul cu S.U.A. si Anglia in septembrie 1943. Dupa conferintele de la Moscova si Teheran, din octombrie si noiembrie 1943, orice demers diplomatic al Romaniei a fost conditionat de discutii cu Moscova, conform intelegerii dintre cele trei mari puteri. Cu toate acestea, tratativele in vederea iesirii din razboi a Romaniei au continuat la Ankara, Stackholm si Cairo in perioada 1943 – iunie 1944, atat in numele maresalului cat si in cel al opozitiei.
    Intre timp, trupele sovietice intrasera pe teritoriul Romaniei si rusii au propus o convietuire de armistitiu in care se prevedea iesirea din razboi, intoarcerea armatelor impotriva Germaniei, acceptarea frontierelor estice din iunie 1940, eliberarea prizonierilor si plata unor dezpagubiri de razboi. Totodata, Kremlinul declara dictatul de la Viena nedrept si promite ajutor pentru eliberarea Transilvaniei de Nord-Vest. Antonescu a respins conditiile dar a continuat negocierile cu rusii la Stockholm, in timp ce opozitia acceptase toate conditiile la Cairo, aliatii fiind instiintati ca regele Mihai va lua masuri necesare pentru rasturnarea guvernului condus de maresalul Ion Antonescu si va intoarce armele impotriva Germaniei.
    Noua situatie survenita pe fronturile celui de-al doilea razboi mondial, marcata de victoriile aliantei antifasciste, au facut sa scada interesul occidentalilor si sovieticilor pentru un armistitiu cu Romania. Antonescu a mai incercat continuarea discutiilor pana in ziua de 23 august 1944, dar ele nu s-au incheiat cu rezultate pozitive. In aceste conditii s-a profilat solutia preconizata de opozitie, si anume, aceea a unei lovituri de stat, actiune in care sa fie antrenati : regele, cercurile palatului, armata si partidele politice democratice, inclusiv extrema stanga, comunistii, data fiind situatia de pe frontul de rasarit.
    Perspectiva ocuparii tarii in intregime de catre armatele sovietice, cu toate consecintele care ar fi urmat, a grabit coalizarea fortelor adversare lui Ion Antonescu si pregatirea loviturii de stat din 23 august 1944.

Actul de la 23 august si urmarile sale
    Fata de dezastrul care ameninta Romania in primavara anului 1944, gruparile politice care se opuneau razboiului si regimului antonescian au inceput sa actioneze. Ofensiva Aratei Rosii a facut ca fortele politice democratice din Romania sa accepte colaborarea cu Partidul Comunist. In iunie 1944 s-a constituit Blocul National Democrat, format din P.N.L., P.N.T., P.S.D. si P.C.R. Au fost contactati regela Mihai, precum si unii reprezentanti ai armatei. Scopul reunirii acestor forte a fost scoaterea Romaniei din razboi.
    La 20 august 1944, sovieticii au declansat ofensiva pe linia Iasi – Chisinau si evenimentele s-au precipitat. In numai doua zile, acestia au propus o puternica spartura in linia de aparare din Moldova. Germanii, cu acordul lui Antonescu, au hotarat sa continuie rezistenta pe linia Focsani – Namoloasa – Galati. Regele Mihai si reprezentantii B.N.R. au decis atunci arestarea lui Antonescu in cazul in care acesta refuza scoaterea Romaniei din razboi. In ziua de 23 august 1944, chemat de urgenta la Palat, Antonescu a fost arestat in biroul regelui. Rand pe rand au fost retinuti si colaboratorii sai. S-a format un nou guvern, condus de generalul Constantin Stanescu, In aceeasi seara s-a difuzat Proclamatia regelui catre tara. Abordandu-l total de Antonescu, armata romana a inceput lupta cu trupele germane si ungare aflate pe teritoriul tarii. In colaborare cu armata sovietica, aflata in mars spre Berlin, pana la 25 octombrie 1944 a fost eliberat intreg teritoriu Romaniei. Ulterior, aramat romana a participat la eliberarea de sub dominatia nazista a Ungariei, a Cehoslovaciei si a unor zone din Austria.
    Pe plan militar, actul de la 23 august 1944 a insemnat scurtarea razboiului, ca urmare a pierderii de catre Germania a Carpatilor, a petrolului romanesc si a elibararii cailor spre Balcani si Europa Centrala. Din randul aliatilor, U.R.S.S. a foat principalul beneficiar al iesirii romaniei din razboi. Trupele sovietice au inaintat mult mai usor in Balcani si spre Berlin. Pe plan politic actul de la 23 august a insemnat intrarea Romaniei in sfera de influenta sovietica

Vad ca aici bagati razboaie mondiale dar pe v4 nu mai vine nimeni sa lupte ? Ati uitat de vremurile vechi?
Oricum interesant topic,am stat sa studiez cateva arme si informatii ...   :D

Pai unde esti?
in 19 si 95 joci? :))
esti invitat

Nici una,nici alta :)) ... Daca e ceva ma gasesti pe realm 14,75 si acum si 13 ...
Bafta !   ;)

http://www.youtube.com/watch?v=tgmiwelPZKI o dedicatie pentru alianta ta

mai, eu am facut armata la tunuri, ultimele tunuri mari ramase in tara asta (alea de "168" ). pe celelalte le-am taiat ca sa ne primeasca nato la ei si sa cumparam vechituri de-a lor ;)
eram un "bou cu trese" care calcula unde trebuie sa traga servanti.
cand m-am dus in armata ma visam un viitor RAMBO :) si am iesit un ofiter cu mare rezistenta la palinca si alte amestecuri pe baza de tarie.
subiectul asta mi-a deschis un vechi apetit, adica, dupa ultimele alegeri, tare imi revine o ideie. aceea ca mi-ar placea sa am ocazia sa mai trac cu o arma cu luneta, sa am antrenament cand iau in catare un politician (iubesc si clerul bisericiesc, adica pe popi si cei din tacma lor). ma imaginez tragand dupa tinta nr. 8 - "parlamentar/popa" alergand :)
deci daca cineva are cunostinta de ceva "tabere" de antrenament, unde poti sa te indobitocesti deea binelea, si sa intri in politica, adica in parlament, guvern, presedentie, legat cu 10 kg de trotil/dinamita si 2 PM (AK 47),  sa lase un mesaj :)
oare numai eu am ajuns sa am asemenea vise ?

cine cunoaste care sunt preturile la armele de "vanatoare" ? cele cu glont si preferabil luneta si amortizor  :-[ si de unde [pti rezolva ceva de calitate ?

Mortala postarea *hahaha* *hahaha*.Ti-ai castigat de la mine dreptul la karma in fiecare zi.Tocmai mi-ai amuzat ziua *hahaha* *hahaha*.Pot spune ca am avut si eu ceva ganduri de genul asta(sa ma simt ca si '47 aka Hitman ,pentru cine a jucat) sa ma fac confortabil undeva in varf de bloc, cu un Mauser semi-automat in mana( sau de ce nu cu un PSL de-al nostru) si sa fac pe justitiarul cu toti cei din cler care conduc Mercedes ultima serie ,cumparat din donatiile pentru saraci ,stranse din Biserici(e o institutie,trebuie scrisa cu B mare).Partea proasta e ca daca avem in continuare ganduri de genul,isi face nenea'  >:D o parere proasta inainte de vreme :D.Deja fac off-topic in propriul topic si nu e ok.Aici totul este legat de arme.Trimite-mi printr-un PM ce informatii vrei sa afli si iti raspund aici,ca na',e subiect despre arme de foc.


P.S:Buna partea aia cu palinca.... *hahaha* *hahaha* .Namaste!

Vasili Zaitsev – Moartea purta Luneta
(http://i49.tinypic.com/182fbm.png)

Povestea iepurelui in copilarie
Sub lumina palida a soarelui de primavara siberiana a vazut lumina zilei unul dintre cei mai temuti vanatori de oameni care au insangerat condicile statistice ale victimelor umane cazute in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Totul a inceput intr-o primavara friguroasa cand, pe data de 23 martie 1915, in satucul Eleniskoe din districtul Celiabinsk, la poalelel Muntilor Urali, a vazut lumina zilei un copil care la maturitate avea sa indolieze numeroase familii si-asa lovite de napasta razboiului.
Puiul de rus si-a petrecut copilaria si adolescenta in anii crunti din perioada Revolutiei Bolsevice, ani presarati din belsug cu crime, abuzuri, prigonirea crestinilor ortodocsi, ateism militant si norii negri ai foametei.
Pentru a scapa de amenintarea omniprezenta a foamei zilnice, micul Vasili ajunge sa lucreze ca ajutor de cioban. In schimbul muncii sale primea lapte, branza sau, cateodata, chiar o bucata de carne… Dar viata de la stana nu-l implineste pe Vasili, care inca din copilarie dadea dovada de o inteligenta nativa dublata de prezenta de spirit, calitati esentiale tintasului de elita de mai tarziu.
Prin urmare, la fel ca alte milioane de tineri din necuprinsul proaspetei Uniuni Sovietice, baiatul din catunul siberian decide fara nicio urma de sovaiala sa se inroleze in Armata Rosie. Avea acolo cazare, mancare si posibilitatea unei cariere de invidiat. Ce isi putea dori mai mult un biet copil dintr-o familie de mujici?
In aceasta atmosfera cazona sovietica, tanarul de pe acum Vasili Grigorievici se alege cu porecla care i-a umbrit definitiv numele de familie. Datorita vitezei si atentiei sale deosebite, tovarasii sai de pluton il poreclesc Zaitsev, adica Iepurele, in limba rusa.
(http://i46.tinypic.com/2zi79g6.png)

Lunetist cu sange rece
Inainte de momentul de glorie de la Batalia Stalingradului, Vasili a fost repartizat de politrucul regional sa serveasca patria la Marina Militara. In scurt timp, talentul sau de tintas desavarsit nu trece neobservat de cativa ofiteri exigenti care intuiesc potentialul ascuns indaratul privirii glaciale a recrutului venit din indepartata Siberie.
Evenimentele aveau sa se precipite brusc. Intr-o singura zi, Vasili citeste in Pravda, oficiosul Partidului Comunist, despre atrocitatite comise de armata germana in drumul ei spre Moscova. Articolele din ziar, scrise evident intr-o exagerata nota propagandist-patriotarda, desteapta o ura rece si sfasietoare in sufletul proaspatului recrut.
Relatarile dramatice despre intensitatea luptelor din jurul Stalingradului pun capac. Vasili se prezinta a doua zi, dis-de dimineata, in biroul capitanului navei, cerind insistent se fie trimis voluntar la Stalingrad, groapa comuna pentru sute de mii de soldati.
Comandantii aproba intr-o clipita toate actele necesare trimiterii in lina intai a celui care avea sa devina unul dintre cei mai remarcabili vanatori de capete din istorie. Astazi este extrem de greu de trasat o linie de demarcatie intre fictiunea propagandistica si realitatea actiunilor lui Zaitsev. Sunt surse care afirma ca acesta s-ar fi oferit de 5 ori voluntar pentru a lupta contra ofensivei germane. Adevarul ramane ascuns in fisierele Armatei Ruse, unde nu orice jurnalist are acces.
Cert este ca, odata cu transformarea lui Vasili din marinar in lunetist, se poate vorbi despre aparitia pe scena razboiului a tintasului de elita modern.

Zaitsev vs. Koning
Exasperati de pierderile de ofiteri valorosi, alaturi de slabirea moralului soldatilor germani, comandantii germani decid lichidarea cu orice pret a rusului devenit peste noapte o adevarata celebritate a razboiului. Pentru acesta adevarata misiune de onoare, menita sa ucida pentru totdeauna un “untermensch” periculos, Reichul a decis sa-l trimita pe dibaciul lunetist german Heinz Thorvald, cunoscut si sub numele de Erwin Konig.
(http://i47.tinypic.com/qn8x88.png)
Ce s-a intamplat cu adevarat in duelul dintre cei doi, ramane inca o taina pe care Zaitsev a luat-o cu sine in mormant. Aceasta deoarece o parte a istoricilor afirma ca duelul nu a avut loc niciodata, pe cand alti cercetatori sunt de parere ca exista totusi dovezi in sprijinul ipotezei confruntarii dintre cei doi asi ai armei cu luneta. Totul ar fi fost, de fapt, o implinire a razbunarii personale a lui Zaitsev ai carui buni prieteni, tintasii de elita Sheikin si Moruzov, au cazut sub gloantele capitanului Koning. Cei doi experimentati tintasi fusesera doborati cu ajutorul unei lunete telescopice, revolutionara la acea vreme, pe care ar fi detinut-o in mod experimental tintasul Wermacht-ului.
Lupta dintre cei doi ar putea fi considerata aidoma unei inclestari moderne intre doi samurai inarmati cu arme cu luneta. Primul care ceda stresului si facea o singura greseala, dandu-se astfel de gol, murea instantaneu. Zile in sir, cei doi si-au observat pozitiile unul altuia cu ajutorul binoclurilor. Confruntarea nervilor a durat aproape o saptamana, pana cand Koning a cedat primul.
Zaitsev l-a pacalit folosind un truc ultracunoscut, dar eficient in lumea lunetistilor de elita. Fostul copil de cioban l-a facut pe disciplinatul ofiter prusac sa-si tradeze pozitie folosindu-se in acest scop de o banala manusa. Iepurele cel viclean si-a scos una dintre manusi punand-o in varful pusti si plimband-o la cativa metri de locul sau de panda. Germanul a muscat momeala si a tras vazand miscare in dreptul pozitiilor rusesti. Glontul i-a tradat in schimb ascunzatoarea.
Abilul Vasili cu ajutorul memoriei sale vizuale formidabile a notat in minte locul de unde a vazut impuscatura. A doua zi, Zaitsev s-a intors linistit la postul sau si a asteptat ca soarele sa ajunga in spatele sau pentru a nu se reflecta in luneta, apoi a plasat casca sa unui manechin de carton pe care adjunctul sau a inceput sa-l agite incet. Koning a crezut ca a dat lovitura. A tras pe loc lovind manechinul. Cateva secunde mai tarziu, se prabusea cu creierii imprastiati de glontul lui Zaitsev. Intrecerea luase sfarsit.
(http://i50.tinypic.com/2585ul0.png)
Fara graba, locotenentul Zaitsev, acompaniat de adjunctul sau Nikolai Kulikov s-a apropiat de locul unde zacea cadavrul lui Koning, deposedandu-l de documente, arma si mai ales de luneta telescopica, cel mai de pret trofeu al sau, care astazi este expus cu mandrie in holul Muzeului Fortelor Armate din Moscova.

Inmormantat precum vechii sciti
In tabara Armatei Rosii, Zaitsev devenise un idol viu si un subiect nesfarsit pentru necrutatorul aparat al propagandei sovietice. Pe data de 22 februarie 1943, din ordinul personal al lui Stalin, Iepurele este decorat cu ordinul de Eroul al Uniunii Sovietice. Apoi, este trimis inapoi pe front, sfarsitul razboilului prinzandu-l pe raul Nistru cu gradul de capitan. In acele conditii, nu putem sa nu ne intrebam cati din nefericitii soldati ucisi de Iepurele sovietic au fost romani, ofiteri si soldati aflati in lupta cu Diavolului Rosu al comunismului care acaparase in ghearele sale pamantul stravechi al Basarabiei si Bucovinei?
Cat despre Zaitsev, dupa razboi, il gasim in functia de sef de fabrica in Kiev, unde a ramas pana la momentul mortii sale survenit in 1991, la varsta de 76 de ani, chiar inainte de momentul prabusirii Uniunii Sovietice. Cum rusii nu-si uita eroii, capitanul Vasili Zaitsev a fost reinhumat pe data de 31 ianuarie 2006 in cadrul unei ceremonii impresionante care amintea de vechile sarbatori funerare proto-crestine ale scitilor si slavilor.
(http://i48.tinypic.com/6eowh3.png)
Sicriul cu osemintele fostului cioban devenit erou national sunt asezate intr-un kurgan. Kurganul lui Mamai de pe Volgograd, la picioarele statuii colosale inalte de 82 metri care o reprezinta pe Mama Rusie. Monumentul comemoreaza batalia de la Stalingrad si pe toti cei cazuti in lupta pentru Rusia.
Astfel, Zaitsev ajunge sa fie ingropat asa cum isi dorise, in mausoleul aparatorilor Stalingradului. Epitaful sapat pe mormantul sau nu este altceva decat replica celebra pe care o aruncase propagandistilor germani in 1942: “Nu exista pamant pentru voi dincolo de Volga!”
Viata sa a fost subiectul unui film celebru de la Hollywood. Pelicula Enemy at the Gates, lansata in 2001, repune in scena conflictul intre cei doi asi ai armei cu luneta, Heinz Thorwald si Vasili Zaitsev.

Născut în zodia glonţului: viaţa şi moartea celui mai bun lunetist din armata SUA

Lunetist în misiune

Moartea de la mare distanţă, moartea care nu se aude, nu se vede şi, deseori, nici nu se simte. Moartea violentă şi oribilă, moartea care vine prin arme de mare precizie, adaptate mileniului trei. Moartea trimisă pe nebănuite de gestul scurt şi precis al unui lunetist de excepţie. Vieţi luate prin lunetă şi transformate în cifre şi statistici. Şi, mai presus de toate, povestea adevărată a celui mai bun „sniper” din armata americană. Un texan adevărat, în toate sensurile, şi un soldat modern care a trăit şi murit fidel legilor zeului Marte. Erou şi demon în egală măsură, Chris Kyle pare să se transforme încet şi sigur într-o legendă americană modernă.

Lunetist Made in Texas

Unii dintre cei mai temuţi  - şi în egală măsură fascinanţi - soldaţi sunt lunetiştii de mare precizie. Prezenţi în toate armatele lumii, ei se constituie într-o categorie cu totul şi cu totul specială de războinici moderni, care ajung deseori să facă diferenţa în teatrele de operaţiuni. Pe scurt, un ţintaş lunetist este un soldat cu calităţi specifice de excepţie (văz excelent, stăpânire de sine şi calm, răbdare, hotărâre şi nervi de oţel). De obicei operează singur, în pereche sau susţinut de o echipă care îl ajută în privinţa obţinerii datelor şi coordonatelor tehnico-tactice cu privire la inamic.

Echipele de lunetişti se bucură de o mare libertate de mişcare şi decizie tactică. Sunt supuşi unor antrenamente speciale şi folosesc echipamente optice de ultimă generaţie, alături de puşti speciale de mare precizie, de calibre diferite în funcţie de scopul misiunii. În afară de antrenamentele lor speciale în privinţa tragerii cu precizie maximă, lunetiştii deprind şi noţiuni de camuflare, infiltrare în teritoriul inamic, recunoaştere şi colectare de informaţii.

Sunt deosebit de eficienţi atunci când operează în zone urbane sau păduri şi jungle. În mod obişnuit, datoria unui lunetist este aceea de a oferi informaţii despre ţinta sa, a-şi găsi o ascunzătoare potrivită şi, evident, de a lichida sau distruge ţinta, care de regulă constă în personalităţi importante inamice, ofiţeri de rang înalt, comandanţi sau orice persoană importantă din armata sau organizaţia inamică.
În aceste condiţii, rolul său este deosebit de important.

Ţintele lor nu sunt doar umane, ci includ şi vehicule militare, echipamente sau alte dispozitive importante ale inamicului. Evident, pentru asemena misiuni lunetişii se folosesc de puşti de calibru mare, cu gloanţe speciale, capabile spre exemplu să perforeze de la distanţa de 2-3 kilometri blindajul unui transportor militar. Spre deosebire de doctrinele militare ale altor state care vizează echipe mai mari de trăgători de elită, lunetiştii din U.S. Army acţionează de obicei într-un duo letal compus din ţintaşul propriu-zis şi un camarad care îl ajută să identifice ţinta.

Cu toate acestea, există şi lunetişti individuali, de genul lui Chris Kyle. Ideea unor lunetişti singuratici sau în perechi a fost lansată încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial de către armata germană şi influenţează şi in prezent doctrinele militare din multe state occidentale, inclusiv Statele Unite.

Chris Kyle a fost un lunetist de excepţie; de fapt, a fost cel mai bun ţintaş din istoria militară a Statelor Unite, cu un număr de 160 victime confirmate în locuri precum Falluja şi Bagdad, cu toate că recordul neoficial depăşise cifra de 255 morţi.


Întâmplător sau nu, s-a născut în Statele Unite, ţara care a avut primele unităţi de ţintaşi specializaţi în doborârea comandanţilor inamici, din întreaga istorie.

Pe data de 19 septembrie 1777, în timpul bătăliei de la Saratoga, lunetiştii şi-au făcut debutul în istoria militară a omenirii. Atunci, coloniştii americani s-au ascuns în copaci şi au început să tragă selectiv în ofiţerii britanici. Probabil primul lunetist din istorie a fost Timothy Murphy, care l-a ucis în data de 7 octombrie 1777 pe generalul Simon Fraser of Balnain, de la o distanţă de aproximativ 365 metri.

Peste mulţi ani, americanul Christopher Scott "Chris" Kyle avea să-i calce pe urme lui Timothy Murphy şi chiar avea să scrie, la rândul său, istorie cu "performanţele" sale în sumbrul domeniu al lunetiştilor.

Chris s-a născut pe data de 8 aprilie 1974, ca fiu al unui preot şi al unei învăţătoare.

Viitorul lunetist de mai târziu văzuse lumina zilei în Texas, probabil cel mai conservator stat american şi statul unde libertatea de a trage cu arma este preţuită la maximum de către majoritatea locuitorilor. Conform tradiţiei locale în care taţii îşi iniţiază fii în trasul cu arma încă de la vârste fragede, tatăl lui Chris i-a pus acestuia o armă în mână pe când puştiul avea doar 8 ani. A fost o chemare care s-a transformat ulterior într-o pasiune, concretizată în viitoarea ocupaţie şi chiar stil de viaţă pentru Chris Kyle.


Diavolul din Ramadi

Puştiul a continuat să-şi exploreze noua pasiune prin intermediul vânătorilor de potârnichi, iepuri şi cerbi. După terminarea şcolii, l-a tentat o carieră în concursurile de rodeo, dar o accidentare destul de serioasă la braţ l-a făcut să renunţe la acestă ocupaţie plină de adrenalină, dar deosebit de periculoasă.

După vindecarea braţului, Chris s-a îndreptat spre un birou de recrutare, fiind interesant de o carieră în rândul celebrilor puşcaşi marini americani. Impresionat de talentul şi precizia sa cu arma, ofiţerul care l-a recrutat l-a inclus în rândul unităţilor de elită din Navy SEALs, dar Chris a fost respins iniţial pe motivul numeroaselor tije de metal care-i rămăseseră în oasele braţului.

Cu toate acestea, a fost sunat la scurt timp de la respingerea sa iniţială şi a primit şansa de a absolvi cursurile şi programele de antrenament ale BUD/S (Basic Underwater Demolition SEAL), după care a intrat în rândurile puşcaşilor marini americani la începutul anului 1999. A fost detaşat unităţii de elită SEAL Team 3, în cadrul căreia Chris a activat pe frontul multor teatre de operaţiuni din Irak. Nu a durat mult până s-a remarcat în postura de ţintaş de elită care nu ezita să apese trăgaciul indiferent de ţinta aflată în obiectiv.


Cu toate acestea, şi-a păstrat personalitatea de texan autentic şi spiritul vesel şi detaşat. Nu s-a încadrat niciodată în stereotipul unui lunetist rece, calculat, sobru, ordonat şi singuratic. Din multe puncte de vedere, Chris era departe de soldatul ideal american. Cu toate că-şi ţinea armele şi echipamentele aferente extrem de curate şi îngrijite, nu se putea spune acelaşi lucru şi despre camera sa.

Conform spuselor unor colegi de-ai săi din SEALs, după plecarea sa le-au trebuit două zile ca să cureţe după el. Numai sub pat zăcea un strat de coji de seminţe de florea soarelui, pe care texanul le scuipase relaxat timp de şase luni cât stătuse în acea cameră de serviciu... Nu prea umbla îmbrăcat în uniformă şi colegii şi-l amintesc cum picta logo-ul favorit, craniul de la Punisher, pe vesta antiglonţ, cască şi chiar pe arme. Obişnuia să-şi taie mânecile tricourilor şi umbla încălţat cu cizme de firmă în locul bocancilor militari.

Prefera o şapcă de baseball inscripţionată cu "Longhorn" în locul căştii de ultimă generaţie, făcută din kevlar prelucrat după o tehnologie secretă. Personal, era cumva deranjat de modul în care lunetiştii erau percepuţi de societatea care-i consideră un fel de soldaţi comozi şi deloc curajoşi, care nu ar risca mai nimic pe câmpul de luptă comparativ cu alte categorii de militari. Insista mereu că lunetiştii au un rol deosebit de important în cadrul confruntărilor din oraşe şi că datorită lor civilii sunt în siguranţă. În plus, Chris adăuga deseori: "Dacă cineva ameninţă sau atentează asupra unui cetăţean american, îl voi găsi şi ucide, fără să aibă habar de unde-i vine moartea"...


Succesul său a dus la terorizarea la propriu a insurgenţilor irakieni care i-au scornit o poreclă pe măsură: Diavolul din Ramadi (Shaitan Ar-Ramadi, în lb. arabă). Exasperaţi de eficienţa sa, insurgenţii ajunseseră să pună recompense pe capul său. Spre exemplu, în anul 2006, agenţii de informaţii ai serviciilor militare specializate americane i-au transmis lui Chris că se pusese o recompensă de 20.000$ pe capul său. Texanul a râs şi şi-a văzut în continuare de treabă. Numărul victimelor sale creştea odată cu valoarea recompensei care ajunsese la suma de 80.000$, la un moment dat. Chris continua să glumească, spunând deserori că se teme să plece acasă în Texas. "Pentru banii ăştia mi-e teamă să nu mă predea nevastă-mea", spunea mai în glumă, mai serios.

Însă Taya, soţia sa, îl iubea necondiţionat pe omul care părea să aibă două personalităţi distincte: tatăl şi soţul care se tăvălea în joacă cu copiii săi şi plănuia vacanţe în locuri cu încărcătură istorică, şi lunetistul care apăsa întotdeauna pe trăgaci, indiferent de obiectivul ţintei sale.

 

Glonţ după glonţ

Chris nu vorbea niciodată prea mult despre numărul victimelor sale, cu toate că ajunsese un adevărat star în rândul camarazilor săi şi al mass-media propagandistice americane care-l prezenta ca pe un erou multaşteptat. Se pare că numărul morţilor era mai mare decât cel din datele oficiale ale Pentagonului, cu atât mai mult cu cât multe documente privitoare la activitatea sa au rămas clasificate pentru mulţi ani de acum încolo. Chris le spunea deseori prietenilor şi cunoscuţilor că şi-ar fi dorit să ţină o evidenţă a soldaţilor americani salvaţi de intervenţiile sale precise.

Amintea mereu că aceasta ar fi fost lista de nume pe care vroia să o aibă, şi nu cea cu victimele sale. Nu i-a fost deloc uşor în Irak, şi nu de puţine ori Moartea i-a dat târcoale. A supravieţuit la nu mai puţin de şase atentate cu dispozitive explozive improvizate, a fost împuşcat de trei ori, s-a prăbuşit de două ori cu elicopterul şi a fost operat de atâtea ori încât pur şi simplu nu-şi mai amintea.


În decursul celor patru contracte petrecute în Irak, texanul a fost decorat de numeroase ori pentru contribuţia sa la ceea ce Washington-ul numeşte campaniile internaţionale de luptă împotriva terorismului. Fratele său servea ca puşcaş marin în Irak, iar Chris avea un motiv în plus să se concentreze mai bine asupra ţintelor.

Misiunile sale cele mai dese au constat în supravegherea şi protejarea convoaielor militare americane şi a soldaţilor din trupele de comando aflaţi în intervenţii. Referitor la această perioadă, Eric Davis, nimeni altul decât instructorul militar al lui Kyle din cadrul şcolii de lunetişti care aparţine de SEALs declara cu privire la fostul său elev:

"Eram impresionat de modul în care Kyle făcea faţă la stresul psihic şi povara sufletească pe care o poartă invariabil fiecare lunetist. Nu contează cât de puternic eşti în interiorul tău, ca ţintaş de elită ajungi să ucizi un mare număr de oameni şi ai contact vizual aproape direct cu ei. Mulţi ajung să cedeze, dar nu şi Kyle. Fiecare glonţ al său era plasat cu precizie şi nu a ratat niciodată vreo ţintă".

Una dintre cele mai dificile trageri a lui Chis s-a petrecut la vest de Falluja, pe malul Eufratului. Trei insurgenţi aflaţi la peste 2 km de locul său l-au reperat şi, conştienţi de faptul că erau la o distanţă relativ sigură faţă de puşca tip Lapua .338, au început să râdă şi să-l provoace. "Cred că astrele s-au aranjat de minune, iar Dumnezeu a suflat asupra glonţului care l-a lovit pe unul dintre dobitoci direct sub abdomen. Glontele era exploziv, iar reacţia tovarăşilor săi a fost una de neuitat", povestea vesel texanul în paginile cărţii sale autobiografice.

Dupa cum stiti Romania nu era pregatita de un razboi,fata de celalalte tari era mult mai nepregatita,dar asta nu a oprit armata romana sa participe la razboi.Cu toate aceste probleme totusi am reusit sa facem fata atacurilor sovietice chiar daca in 1944 am trecut de partea aliatilor.Daca eram o tinta al vreunei tari bine pregatite eram distrusi in acea vreme,dar soldatii romani si-au facut treaba pana cand ne-am dat seama ca nu e bine sa ramanem de partea Axei din moment ce rusii ne atacau din partea de est,ca sa revendice bucovina si basarabia.Dupa ce l-au dat jos pe Antonescu s-au schimbat multe lucruri in tara,comunistii doreau sa fie la putere,dar armata continua sa lupte pe frontul de vest alaturi de armata sovietica.Mai de graba am luptat langa divizii de armata ucrainene si alte tari,pentru ca sovieticii aveau alte tinte.Ne-am dus pana in cehoslovacia si am reusit sa eliberam orasele.Din pacate cand armata romana lupta in Budapesta,nu mai stiu armata a 3-a si a 4-a romana au obtinut o victorie doar pe jumatate deoarece pe cand sa mergem mai departe am fost opriti si trimisi spre alte orase.Sovieticii se credeau mereu cei mai puternici,desi armata noastra a varsat mult sange pentru niste orase importante,veneau rusii si ii trimiteau spre alte orase caci ei trebuiau sa elibereze orasul.Astea sunt niste declaratii al unui veteran de razboi,care a ajuns sa lupte pana la Asediul Berlinului.A relatat cam tot ce era pe front si ce faceau ei.Veteranii care au trecut prin razboi sunt oameni de respectat!Pentru ce au facut si prin ce au trecut.Sa revenim ... Noi nu eram bine pregatiti pentru razboi,dar totusi am avut armele necesare,tancuri si avioane potrivite incat sa ne aparam de dusmani.Armata romana a participat la razboi cu peste 500000 de soldati.Pentru Romania a insemnat un mare lucru incheierea razboiului cu victorie in data de 9 mai 1945.Ca sa nu mai povestesc,sunt aici articole despre armele armatei noastre in timpul celui de-al doilea razboi mondial. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/dotarea-armatei-romane-al-doilea-razboi-mondial#

Vasily Zaitsev

Sub lumina palida a soarelui de primavara siberiana a vazut lumina zilei unul dintre cei mai temuti vanatori de oameni care au insangerat condicile statistice ale victimelor umane cazute in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Totul a inceput intr-o primavara friguroasa cand, pe data de 23 martie 1915, in satucul Eleniskoe din districtul Celiabinsk, la poalelel Muntilor Urali, a vazut lumina zilei un copil care la maturitate avea sa indolieze numeroase familii si-asa lovite de napasta razboiului.

Puiul de rus si-a petrecut copilaria si adolescenta in anii crunti din perioada Revolutiei Bolsevice, ani presarati din belsug cu crime, abuzuri, prigonirea crestinilor ortodocsi, ateism militant si norii negri ai foametei.

Pentru a scapa de amenintarea omniprezenta a foamei zilnice, micul Vasili ajunge sa lucreze ca ajutor de cioban. In schimbul muncii sale primea lapte, branza sau, cateodata, chiar o bucata de carne… Dar viata de la stana nu-l implineste pe Vasili, care inca din copilarie dadea dovada de o inteligenta nativa dublata de prezenta de spirit, calitati esentiale tintasului de elita de mai tarziu.

(http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5106/4925376/16/zait6.jpg?width=500&height=216)

Astfel intra cu arma la ochi in panoplia personajelor de razboi celebrul Vasili Zaitsev. De la furibunda propaganda sovietica din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, trecand prin memoriile sale si sfarsind in productiile hollywoodiene care i-au redat faptele, sniperul sovietic a devenit o legenda nu doar in Rusia de astazi, ci in toate brigazile de tintasi de elita ale armatelor lumii, unde tacticile si metodele sale sunt inca studiate si analizate de viitorii ucigasi cu luneta.

Cu toate ca nu a fost cel mai prolific sau eficient tintas al Armatei Rosii, responsabilii cu propaganda sovietica au adaugat biografiei lui Zaitsev date apartinand unui alt mare lunetist rus, Mihail Ilici Surkov, un vanator siberian considerat cel mai eficient lunetist din istorie, cu peste 700 de victime pe rabojul personal. Despre Surkov nu se stiu prea multe nici azi, nicio alta referire la acest misterios soldat cu luneta nu a fost gasita in registrele celui de-al Doilea Razboi Mondial, ceea ce i-a facut pe multi istorici militari sa se intrebe daca mentorul lui Zaitsev (foto jos) a existat cu adevarat sau a fost inventat de masina de propaganda de la Kremlin.

Imediat ce a sosit la Stalingrad, orasul asediat de trupele Axei, Iepurele a fost repartizat in Regimentul 1047 Puscasi din cadrul Diviziei 248 de Infanterie din Corpul de Armata 62, locatie unde a activat pana la pensionarea si retragerea sa din serviciul militar. In timpul bataliei de la Stalingrad, era esential ca fiecare armata sa incerce sa dizolve deciziile si comenzile celeilalte prin lichidarea urgenta a ofiterilor, coordonatorii din teren ai oricarei operatiuni militare. In aceasta directie sovieticii au creat o scoala de tintasi de elita in interiorul ruinelor fabricii Metiz, unde cateva sute de viitori lunetisti erau instruit de Zaitsev in persoana.

Astfel, maestru si ucenici s-au slefuit unul pe celalalt in sumbra arta de a ucide la distanta. Iepurele a fost un profesor excelent, elevii sai eliminand peste 3.000 de germani, majoritatea ofiteri, schimband definitiv sortii Bataliei de la Stalingrad si ai intregului Razboi Mondial. Datorita abilitatilor sale iesite din comun de a se camufla in camp deschis sau de a se ascunde in locuri in care nimeni nu isi putea imagina ca poate sta un om, Iepurele reusea sa trimita moarte victimelor care nu banuiau nimic.

Palmaresul victimelor sale cuprinde pentru inceput 32 de soldati inamici ai Axei, lichidati pana pe 10 noiembrie 1942, data la care a inceput cea mai crancena batalie a Razboiului Mondial. Iepurele era la incalzire si isi forma mana…

Pana pe 17 decembrie 1942, cand germanii s-au retras de la Stalingrad, Zaitsev trimisese pe lumea cealalta nu mai putin de 225 soldati si ofiteri ai Wermachtului si a celorlalte armate aliate, desi unele surse afirma ca peste 500 de soldati au cazut sub gloantele sale. Printre acesti nefericiti s-au numarat si 11 sniperi rivali care nu au avut timp sa simta in ceafa ochiul rece al lunetei.

Vasili s-a folosit in decursul carierei sale de un singur tip de arma. Pusca standard cu luneta a Armatei Rosii, celebra Vintovka Mosina-Nagan era atat de simpla, durabila si eficienta incat a fost adoptata nu doar de marele Ivan Sidorenko, ci si de mandria Armatei Finlandeze, inamicul de moarte al tuturor tintasilor rusi, Teroarea Alba, Simo Hayha.

(http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/media/401/321/5106/4925376/15/zait5.jpg?width=500&height=290)